Tempête

când unele lucruri se termină...

2012-01-30T23:32:00.003+02:00

...teoretic e rost de un nou început.
...teoretic se produce o ruptură...care ruptură provoacă o rană...care rană ajunge să doară...pe care durere, ei bine nu o vrem!
... teoretic ești fie abătut(ă), fie trist(ă), fie dezamagit(ă), ... , fie cum vrei să mai descrii respectiva stare de spirit.
... teoretic te întâlnești cu o serie de răspunsuri ”nu știu”, pe care trebuie să le transpui clar și concis în realitate.
... teoretic se poate întâmpla să:

simți cum pământul îți fuge de sub picioare,
auzi cum lumea se sparge în jurul tău (și de ce nu te spargi și tu împreună cu lumea)
vezi cum contururile sunt șterse
guști amărăciunea situației
adulmeci fumul asfixiant al sfârșitului
înțelegi mai bine de ce unele sertărașe din mintea ta sunt închise cu cheia, iară cheia nu e de găsit pe nici unde (și nici nu suferi din cauza asta)

acum... știm cu toții cât de stufoasă e teoria. Așadar să trecem și la practic.

... practic show-ul continuă
... practic avem o minte genială, care minte are o putere de control teribilă, care putere poate face durerea să dispară.. ceea ce e de preferat (acum mai trebuie și antrenată puțin)
... practic te lupți cu câteva lacrimi pe obraz, îți canalizezi forța într-un pumn, îți spui oful printr-un urlet...și revii la scenarii, soluții, vise și speranțe
... practic ne jucăm de-a matematica
... practic se întâmplă să:

ai halucinații senzoriale. Pământul e tot acolo, doar ai mai coborât de pe un norișor
auzi aceleași zgomote infernale, doar că de data asta ești mai metaforic(ă)
stai într-un con de umbră ce îți tulbură vederea.. puțin așa
te îmbeți cu apă rece
ce crezi ai găsit o cheie, ...mă și te-a ros curiozitatea atât de tare încât ai încercat-o pe sertărașele alea... urmarea e deja poveste!

Ce rămâne de făcut? Păi eu zic că e de ordinul evidentului: îți pui natura selectivă la lucru (extragi câteva rădăcini pătrate și tot ce a fost mai bun din ce a fost) și te bucuri în continuare de ce drum!

Omuleț de zăpadă

2012-01-28T19:15:00.003+02:00

Recunosc a înghețat cerneala în stiloul primit de la frățiorul meu și mi-am amintit că mai am o propoziție două de însemnat și pe aici.

Și ce ar fi de spus când afară există mormane de zăpadă, aerul e rece și necruțător și, deși e trecut de ora 7 seara, parcă nu aș ieși la un ceai cald în oraș...
azi aș vrea să știu exact cum trasezi cel mai bine linia dintre ce vrei tu să faci și ce ar trebui să faci. Nu voi afla răspunsul foarte curând. Dar măcar știu un lucru, nu o să stau să-mi pierd timpul cu lucruri care nu îmi plac, dar care se regăsesc în categoria ar trebui!

Cum o fi să fii un omuleț de zăpadă?!? Să îți faci prezența în societate doar o dată pe An, în multe colțuri ale lumii, să te topești sub privirea caldă a Soarelui...să dispari ușor, numai ca să te întorci la momentul oportun...

metrou à la Seinfeld

2011-09-19T10:45:00.006+03:00

O descriere mai bună pentru luni dimineaţa nu găseam:

"1 banana, 2 banana, 3 banana, 4 banana, 5 banana...no..I'm still here... :(((("

dimineți de toamnă

2011-09-12T10:48:00.005+03:00

Multe buchete de flori, cămășuțe albe și chipuri adormite... prima zi de școală... și eu..mai matinală ca niciodată. Cu toate că am (relativ) scăpat de tortura trezitului de dimineață ca să merg la școală de cele mai multe ori îmi încep ziua astfel:

săptămâna mea.. în stil Pina :)

2011-09-10T23:55:00.005+03:00

Dance, dance otherwise we are lost

Săptămâna ce tocmai s-a încheiat pentru mine a reprezentat un melange de pasiune, dans, exprimare, muncă şi emoţii. Şi o să-mi lipsească tare mult.

Am gustat puţin (2-3 ore în fiecare seară) din dansul contemporan, şi am furat un val nou de energie de fiecare dată :D (Centrul Naţional al Dansului Bucureşti nu putea să folosească un canal de comunicare mai inspirat)
M-am îndrăgostit de Jun Miyake - Lillies Of The Valley - FAde In - OUT
M-am jucat cu accente şi trăiri lente
Am împărţit emoţii şi câteva sincronuri cu 100 şi ceva de persoane şi cu Maria, copilă dragă ce mă bucur să o cunosc (din categoria: "hai să-l mai dansăm de câteva zeci de ori")
Am fost la film (mulţumesc echipei Filmetari.com) şi am descoperit curajul pe care femeia aceasta l-a avut. E lucru mare să îţi păstrezi viziunile cum făcea ea şi să te exprimi într-o lume condamnată de critici.
Mi-am îmbogăţit colecţia de cuvinte bine alese. Şi cel mai mult mi-a plăcut ideea cu "Căutaţi... Dar ce anume, ori unde să căutăm nu ne spunea...Deşi nu ştiam dacă suntem sau nu pe drumul cel bun" (fragment mai mult sau mai puţin rupt din film)
Şi m-am bucurat dansând (clip descris şi împrumutat de aici)

...către computerul meu

2011-08-19T23:07:00.006+03:00

Dragă prieten impersonal şi calculat,

A devenit exasperant un anume strigăt ce îmi invadează casa, îmi afectează auzul şi îmi tulbură gândurile. E mai degrabă un ecou pierdut, dar în acelaşi timp, e o invitaţie pe care vreau să o onorez cât mai des. Dacă ai avea sentimente ţi-aş spune să nu îţi faci griji, nu e decât vocea libertăţii...

Petrecem destul de mult timp împreună sau cu gaşca (nu uita că telefonul, televizorul şi celelalte gadget-uri sunt zilnic prin preajmă), dar libertatea e ca acel gem de vişine pe care mama mi-l trimite de câte ori rămân fără. E un gust dulce-acrişor după care tânjesc uneori, pe care nu îmi permit să-l uit şi pe care îl savurez ori de cîte ori e posibil.

Nu vreau să fiu rea... dar de ceva vreme încoace am şi o nouă prietenă.. Se numeşte „Carte”.. mă rog, e o foarte veche prietenă care a revenit în oraş şi nu va mai pleca. Mă întâlnesc cu ea zilnic (în RATB, prin parc şi alte părţi) şi de fiecare dată are o poveste excepţională de spus. Dacă vrei ţi le spun şi ţie...

Ştiu că eşti obişnuit să plec în vacanţă şi aşa...dar trebuie să-ţi mărturisesc am să plec mai des...cel puţin o dată pe săptămână. Am un spirit aventurier pe care l-a trezit Soarele în ultima mea escapadă la mare.

Pentru moment vreau să explorez...să cunosc...să descopăr tainele oraşului în care locuiesc. Se zice că...dincolo de agitaţie, aglomeraţie, zgomot şi poluare e un oraş superb, cu locuri pline de farmec şi savoare, dar extrem de tăcute (nu orice ochi le poate vedea). Am să ţi le povestesc pe fiecare în parte...

Ştii...uneori vocea îmi şopteşte „Îmi e dor de tine. Lumea îţi duce dorul” cam cum vorbesc când mă regăsesc cu marea... Aşadar cât timp alerg după doruri..odihneşte-te - mai ai multe accesări de atins-

La un click şi zeci de paşi distanţă,

a ta proprietară

Un pahar de suc de trandafiri si o provocare

2011-08-16T23:25:00.002+03:00

Ce mai e nou sub Soare? poate nimic..poate totul.. cine stie.. Doar Tolkien cu imaginatia lui fascinanta descria lumina Soarelui si a Lunii prin viziuni cu totul noi.

"O deosebire notabila intre aceste legende si majoritatea celorlalte este ca Soarele nu-i un simbol divin, ci un lucru obisnuit, iar "lumina soarelui" [lumea de sub soare] devine sinonima cu o lume cazuta si cu o viziune imprefecta, rasturnata." scrisoare adresata lui Milton Waldman in 1951 rezumand Silmarillion

Spre exemplu sucul de trandafiri e o licoare necunosuta de multe persoane... in vreme ce eu o savurez de ani de zile, gustand astfel mai mult din vara :>

Provocarea mea nu este sucul de trandafiri ci organizarea unui grup de lucru/sedinta LEAP.
Acum, sa nu care cumva sa te gandesti ca nu am nici cea ma vaga idee de cum sa fac aceasta intalnire, sau cum sa o anunt, sau cum sa o organizez... am invatat in BOS multe despre acest aspect.

Problema mea e ca vreau ceva cu totul nou, interesant si cat se poate de non formal. Daca tot e o lume rasturnata, de ce sa nu ies putin din tipare. Deja am cateva teme in minte.. mai trebuie doar sa stabilesc agenda, taskurile si locatia :>

Eseu.

2011-08-09T14:25:00.005+03:00

Acum cateva ore ma gandeam sa scriu un post despre cruzime. Mda...putin mai dur, dar cat se poate de realist. Intre timp am fost in parc la un LEAP - workgroup & picnic in Cismigiu si am gasit o tema mai buna pentru micul meu eseu: culoarea cerului in puzzle.

Puzzle, puzzle, puzzle sau altfel spus: cel mai nou mod de a ma obosi inainte sa adorm (asta cand nu imi arde de citit sau nu am lapte in casa). Unde mai pui ca prefer acele combinatii cu sute de piese :D si imagini cat mai complicate.

Si stateam noi in parc...si ne gandeam, stabileam, planificam, radeam si, evident, mai deviam de la subiectul principal al intalnirii. Nu am nici cea mai vaga idee cum am reusit sa deviem la puzzle, dar cert e ca am aflat cata bataie de cap iti da acea portiune din joc in care nu exista o variatie foarte mare de culori, spre exemplu cerul.

Ei bine, jucandu-ma in fata calculatorului e mai simplu pentru ca mai ai norocul ca unele piese sa se potriveasca singure.... Dar, sa te inconjori de sute de piese, cu care sa lucrezi ore in sir e cu totul altceva. In viata de zi cu zi, cand ridici privirea spre cer ai norocul sa ramai impresionat de nuante, de libertatea sa, de orizonturi, de nori, de stele, de furtuni, de fulgere...de infinitate. Si e doar un simplu element din lumea fiecaruia cu un oarecare impact (nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in mintea unei furnici.. Oare il observa?)

Pictori, scriitori, fotografi, visatori, aviatori, nebuni si oameni lucizi... toti isi ridica privirea spre cer.. De fiecare data eu descopar ceva nou.. oare ei ce vad?

E amuzant cum cerul dintr-un puzzle poate fi o metafora foarte buna pentru atitudinea noastra fata de greutati. E acel element (cheie, daca vrei) care iti pune bete in roate. Atat de dificil incat te poate determina sa renunti, ori te poate ajuta sa iti duci limitele la un nou nivel.
Motivare? Nevoie de a trece linia de sfarsit? Curba dintre cerere si oferta...dintre ce vreau si ce primesc...dintre ce pot si ce nu vreau sa pot? Toate sunt inventii care ne ajuta sa pacalim o logica bine inradacinata in punctul deciziilor.

Si pentru ce atata truda? De ce sa ma chinui sa potrivesc zeci de piese aparent asemanatoare, in fapt fiecare cu locul ei bine stabilit? Pai, si de ce nu? Doar e un alt mod de a lucra asupra locului/rolului meu intr-o imagine cat se poate de distorsionata numita viitor.

...august...

2011-08-04T01:32:00.002+03:00

E luna mea... cu nume demn de un imparat Roman. Cum stau si degust un gem de visine, nu imi pot aduce aminte decat de denumirea populara de Gustar.
Sunt multe grade afara, la un moment dat termometrul indica 30, dar, avansand in noapte vad ca a ajuns undeva la 28,7 grade. Partea minunata..e... ca aerul este cat se poate de respirabil, comparand aceleasi temperaturi la atmosfera din iulie.

E vara, aud cantectul greierilor si, daca, ma aventurez sa scot mana pe geam, am sa simt si cateva picaturi dintr-o "ploaie calda de vara" cum auzeam intr-o reclama candva.

E luna mea...si nimic nu poate trece pe un fagas nefast. E luna in care vad stelele cel mai des si imi leg dorinte de o stea cazatoare. Ultima luna de vacanta pe mine ma face sa zambesc zilnic, sa privesc mereu jumatatea plina a paharului, sa profit de orice sursa de energie si sa imi doresc mai mult...

E luna in care soptesc un secret la mare, si valurile imi raspund sincer...
...in care ma uit pe furis la Soare, si admir valsul de pe Luna...
..in care nimeni nu are voie sa ma supere, iar eu imi indeplinesc visele :>

din categoria: ce ţi se poate întâmpla într-o zi

2011-04-29T20:26:00.009+03:00

... azi a fost una din puţinele dăţi când am optat pentru un taxi în timpul zilei.

(foto de pe aici)

Ce mare brânză ai putea crede...şi totuşi...mergând pe decizia asta am ajuns să cunosc un om foarte simpatic şi, în acelaşi timp, câteva lucruri despre mine...spuse de un străin.

Am trecut uşor peste întrebarea cu "În ce clasă eşti" şi am ajuns să primesc o analiză cât se poate de precisă pentru caracterul meu, şi pe alocuri chiar interesantă. Considerente: modul meu de interacţionare cu oamenii pe care nu-i cunosc, semnul zodiacal şi chiar data naşterii :D (şi un mini suport în interacţiunea cu Fecioarele a interlocutorului meu).

Pe lângă ambiţie, perfecţiune, încredere am primit şi un insight referitor la cât de multe lucruri sunt dispuse (au ba) fecioarele (şi printr-o analogie eu) să le facă pentru a-şi atinge obiectivele. Că da, am o atitudine protectivă faţă de cei dragi şi importanţi pentru mine...dar..se pare că pot trece şi peste multe aspecte mai mult sau mai puţin fericite pentru ca în final să-mi fie mie bine. Nu pot să spun că am atins anumite performanţe, dar nici foarte departe de adevăr nu era monsieur taximetrist :))

Sărind puţin peste minţi criminale şi gânduri diabolice, chiar sunt de acord cu partea aceea de a trece dintr-o extremă în alta numai pentru a duce la bun sfârşit ceva început...dar să nu uităm să fim oameni, să rămânem fideli principiilor şi valorilor morale...să acţionăm etic şi să fim noi înşine în orice situaţie

În final a fost o zi superbă, şi da...sunt o egoistă... vreau mai mult :D

tot de primavara...tot pe acasa :)

2011-04-26T13:28:00.002+03:00

copaci ce m-au gazduit de cate ori era nevoie sa imi gasesc o ascunzatoare buna la ascunselea :)

..si reguli fashion care nu tin cont de ultimele tendinte...
...si...gesturi delicate ce iti insenineaza ziua...
...si provocari la colt de strada.

când nu contează

2011-04-25T14:47:00.002+03:00

din când în când mai am câte o mică escapadă pe acasă.... și..dacă iarna e plină de surprize, poi primăvara e pur și simplu plină de culori :).

nu copacii înfloriți, nici toporașii de pe lângă garduri și ..nicidecum albinele parcă omni prezente nu sunt responsabilii pentru beția de zile de primăvară acasă. Oamenii se schimbă, vecinii de câte ori mă văd nu fac decât să-mi aducă aminte cât de rar trec pe acasă...și pe ici colo și decorul se schimbă suficient.

și totuși...ceva rămâne parcă neschimbat.. să fie oare locul, atmosfera...soarele sau stelele: mici puncte albe pe un cer negru cum e tăciunele. Într-un fel ..nici nu îmi pasă.. atâta timp cât, de câte ori voi păși pe aleile de aici, mă voi simți ca acasă.

Scrisoare catre prieteni

2011-04-18T14:25:00.002+03:00

Suna pompos nu?Da..perfect de acord. Si totusi, unori, aparentele SUNT inselatoare, iar frazele pompoase tind sa fie doar victimele ratacirilor in esenta.

De ce "Scrisoare"? Ei bine, nu am de gand sa mint, dar azi am (re)vazut filmul Scrisoare catre Julietta..deci..detaliile sunt oarecum irelevante.
De ce "catre prieteni"? Ei bine, pentru ca azi mi-a fost dor de fiecare dintre ei...pe rand, la un moment din cele multe cate ofera o zi. Nu ma plang, nu a existat secunda azi in care sa fi fost privata de compania cuiva. Dar ...e primavara... a fost cald si frumos, asa cum ar trebui sa se prezinte o Sarbatoare a Florilor.

Cum imi este firea, am visat cat pot de mult, m-am ambitionat si mi-am adus aminte de cuvinte (iacata postul de fata) si de prieteni.
Nu voi rosti vreun nume pentru ca nu asta e scopul acestui post :) Vreau doar sa iti sugerez sa "profiti" cat poti de mult de prezenta prietenilor dragi.

Adevarul e ca azi am asistat la o intalnire la care fusesera invitati prieteni buni, chiar foarte buni ai unchiului meu care azi ne zambeste de pe un norisor de undeva. Si am vazut cum prietenia aia a dainuit in timp, si am vazut cat de frumoasa era...si ce intalnire minunata ar fi fost daca era si unchiul cu noi. Si na..ce sa fac..mi-am adus aminte de ai mei prieteni dragi.

Cu unii nu am mai vorbit de mult, pe altii ii vad zilnic, unora le fac capul calendar ratacindu-i prin firul gandurilor mele, pe altii ii ascult ori de cate ori au nevoie de mine, cu unii nu e nevoie sa folosesc cuvinte pentru a ne intelege si cu altii am invatat sa pasesc in momente si bune si grele, pe unii ii cunosc de-o viata, pe altii abia i-am cunoscut si imi sunt dragi si uneori am impresia ca ziua de ieri are alte limite spatio-temporale,....DAR...oricum s-ar contura o imprejurare sau alta..la finalul zilei ei sunt ai mei prieteni dragi, si ii iubesc enorm si poate nu le-o spun mereu, dar....

iarna once more

2010-12-19T16:15:00.003+02:00

La ora 13 nu am nicioadata rabdare sa stau 10 ani sa astept sa ajunga nici autobuzul, nici tramvaiul in statie...asadar merg pe jos o buna bucata de drum, iar de cele mai multe ori ajung sa parcurg toata distanta fara urma de ratb in preajma.

asta e..ne adaptam la situatie nu ne plangem :D...dar ce te faci cand mai e si stratul de zapada suficient de mare cat sa dublezi exercitiul fizic :) Fara probleme.. mereu se gaseste ceva amuzant pe drum..nu am cum sa ma plictisesc.

Acum, la ultima mea plimbare prin zapada de genul am intalnit in drumul meu un copil cu o sanie si cu bunica lui... si stateam si ma gandeam cat de mult ma distram cand eram de varsta lui si aveam o sanie cum numai in desene mai apuci sa vezi si ma certam cu fratiorul meu pe locuri...si mama infrunta zapada pentru noi. Si pana sa ajungem la casa bunicii mele eram totuna de zapada.

Mda...si cate sanii vedeai pe strada si cati copii radeau cu gura pana la urechi cand se jucau in zapada... acum mai rarut mai apuci sa vezi o diversitate asa de mare. Ma insel cumva,, se joaca copii asa, doar ca eu nu am ajuns pe acolo sa-i vad? ... tare as vrea sa fie adevarata varianta a doua...

pana una alta...iti doresc sa te bucuri cat poti de mult de albul zapezii :)

umbre in septembrie

2010-09-03T16:35:00.002+03:00

umbre...azi mă lupt cu umbre. Şi stai să vezi..că nu aşa orişicum... ce bine ar fi fost... poate că nu, m-aş fi plictisit :D

problema e că umbrele astea sunt reci, mai tomnatice, mai melancolice... îmi alungă unele gânduri şi mă ghidează înspre ruine.

cum să le faci faţă cel mai bine?
Ei bine, nu ştiu alţii cum procedează, însă eu prefer să zâmbesc, să merg mai departe, să cânt o melodie veselă, think happy thoughts şi poate să adoptăm o atitudine radicală uneori (cum ar fi o tunsoare caracteristică :D)

august

2010-08-31T12:31:00.003+03:00

e ultima zi din augustul acestui an ...şi deja simt dorul instalându-se.
Luna mea preferată, plină de evenimente şi surprize şi plimbări şi vise e pe cale să spună "la revedere".
Se pare că şi vara e pregătită să plece... însă cred că mai zăboveşte câteva zile pe aici :D

Hai...curaj...toamna încă nu a sosit :)

aha

2010-08-25T06:55:00.002+03:00

cum o fi sa stai intr-o vacanta continua...de doi ani minim...si sa mergi pe deviza ca viata insasi ar trebui sa fie o vacanta adevarata
sa vezi cerul plin de stele in fiecare seara de la geamul camerei tale situata intr-un cartier al Bucurestiului
sa nu-ti pese de telefon, mail si alte detalii din astea tehnice care cam fac parte din viata
sa poti sa te ridici si sa pleci fara sa-ti pese cand discutiile sunt aprinse si nu-ti mai convine starea vremii
sa mergi la film...si sa nu existe nici un destept cu capul mare in fata ta
dar...intr-un fel..daca toate ar merge exact cum le-am planificat... am trai asa de plictisiti ...

dificil. dar nu renunț :)

2010-05-24T20:51:00.003+03:00

Suntem responsabili pentru fiecare situație în care ne regăsim.
pierdem timp. De multe ori suntem conștienți de pierdere, dar de și mai multe ori deschidem ochii când e prea târziu. Și ce facem atunci? Păi...de cele mai multe ori (și aici mă refer la cazurile fără speranță) cam mințim și spunem că niciodată nu e prea târziu în momente clar pierdute
nu trăim singuri pe lume. Orice ar fi, oriunde ai fi ești înconjurat de oameni cu care ai vorbit măcar o dată în viață sau deloc, pe care îi cunoști sau doar îi vezi azi pentru prima dată, cu care te poți distra sau cu care parcurgi limitele extremului (fie îi iubești, fie îi urăști, fie înoți în ape tulburi..undeva la mijloc)
Ne prefacem că nu ne afectează nu știu ce întâmplare și seara, protejați de discreția nopții lăsăm lacrimi să evadeze pe obraji. și negăm (chiar și parcurgând aceste rânduri) că sunt povești departe de mine
Daaa sigur. Sunt lucruri bune și rele la care ne expunem și cu toate că încercăm să le evităm, nu mereu reușim să realizăm ce ne propunem. dar nu mai contează finalul... simpla încercare e o realizare, iar drumul...o adevărată călătorie.

În cazul meu..ultimele zile se aflau în contractul ghinionului: de ziua mea (de nume) am zis că nu o să mă întristez pentru nimic în lume. Zis și făcut, dar a venit weekend-ul acasă: acum furtună, acum vreme frumoasă... o vizită continuă fără momente de respiro..fără energie pentru a mai face temele sau a ține pasul cu lumea mea de hoinar prin capitală.
Dar nu mă plâng.. aș pierde și mai mult timp dacă m-aș lăsa în voia renunțării și nu aș mai fi pe drumul îndeplinirii propriilor vise.
”dificil” și punct. Nu renunț

criză de timp

2010-05-06T01:49:00.002+03:00

daaaaa... am o mică mare problemă cu timpul: nu e niciodată suficient pentru a-mi îndeplini planurile (cele care sunt gândite pe termen lung sunt excluse din discuţie).

capul răutăţilor în toată povestea asta este facultatea: atâtea de făcut, incredibil de puţin timp la dispoziţie. Evident, partea mea de vină e că nu am planificat "soluţii/timp de rezervă" .. să-mi fie învăţătură de minte (până la următoarea criză, mai mult sau mai puţin devastatoare.

Acum mă uit la ceas, apoi la cărţile împrăştiate prin cameră, la informaţiile subliniate peste tot şi la capitolul scris doar pe jumătate şi iar la ceas... şi apoi la o foaie albă (şi mă gândesc unde a fugit inspiraţia mea) şi iar la ceas... şi la cana de cola de lângă creion... şi iar.... STOP e fix... e momentul să alung orice element ce izgoneşte atenţia şi să revin la cealaltă jumătate de capitol (ca să nu mai spun reacţiile pentru capitolele încă neîncepute)

uffff.... cât e ceasul.... stupid time management

naturally

2010-05-04T22:37:00.006+03:00

eeee...na poftim... cică visez un pic cam mult. Dar mă întreb: nu e oare mai bine să aleg lumea mea frumoasă în schimbul unei realităţi condamnate de semnul monotoniei? răspunsul e că fac alegerea potrivită...crede-mă pe cuvânt! Dacă tu ai ales realitatea..te sfătuiesc să faci ceva în privinţa asta.

nu îţi spun să trăieşti cu capul în nori, doar că... din când în când să mai cobori ... şi mult mai des să îi vizitezi pe cei treji. Plus că depinde de fiecare cât de mult preferă altitudinea. Şi dacă tot adopţi o anumită atitudine, încearcă să aduci şi o schimbare în jurul tău (în bine, of course) cât de mică o fi ea. Nu mă pot abţine, dar trebuie să amintesc de o bucăţică din ultimul film care m-a impresionat (Remember me) care sună cam aşa:
"Gandhi said that whatever you do in
life will be insignificant but it
is very important that you do it because...It's a good bet...Nobody else will..." (Tyler quotes)

în traducere liberă... cam ce am spus în paragraful anterior :p

eee hai să continuăm. Viaţa nu e un simplu film, şi adevărul e că trebuie să ne străduim să o facem cât mai frumoasă posibil. şi ce dacă ne lovim de clişee şi fantezii? cum altfel am reuşi să satisfacem acel teribil apetit al dorinţei? Eu ştiu că vreau să schimb realitatea cu o lume mai frumoasă.
Adevărul e că uneori îmi iese şmecheria, alteori nu... dar toată problema se învârte în jurul exerciţiului. Până la urmă practica e cea care ne omoară, dar ne şi salvează :) trebuie doar să perseverezi.

şi cum simt că o să mă contrazic cât de curând (dacă nu am creat deja impresia asta) am să mă mai englezesc un pic şi am să vă las un bonus: Selena Gomez si melodia Naturally. enjoy :)

prăfuit

2010-05-04T22:03:00.002+03:00

astăzi am petrecut câteva ore bune la biroul meu (cu parfum de capitală). În fine, era un pic cam prăfuit având în vedere că weekend-ul am decis să-l petrec în Constanţa, iar luni nu părea o zi atât de indicată să stai în casă făcând curăţenie...

prin urmare, dintr-o întâmplare în alta, iată că astăzi nu am mai avut încotro şi a trebuit să fiu puţin hărnicuţă. nu mă înţelegeţi greşit (ador să fie ordine şi curăţenie în casă, şi caracteristic zodiei mele... cel puţin aşa se zice... curăţenia e pe lista priorităţilor) însă e prea frumos afară ca să stau prinsă în casă.

în fine. nu a fost nimic deosebit în ştersul prafului de pe birou... poate doar cu o singură excepţie: Calendarul părfuit ascuns într-un colţ arătând ordinea zilelor de ianuarie 2010. :)) Prăfuit sau nu am început să-mi aduc aminte cât de bine arăta ianuarie şi cât de mult mă distram şi cât de departe erau grijile.

şi apoi am comparat cu weekend-ul ce tocmai a trecut... şi mă gândeam cât de repede trec zilele... cât de mult se schimbă unele poveşti şi cât de mult depindem de detalii. Poate că am avut parte de un sfârşit de săptămână mai intens, vizitându-mi viaţa de Constanţa (unde sunt verii mei şi mătuşile mele, o parte din bucuriile, tristeţile şi amintirile mele), dar ştiu acum mai mult ca ieri şi poate mai puţin ca mâine că nu există regret în vocabularul meu (sau poate doar ca fond teoretic)

au revoir.

secret

2010-04-20T20:32:00.002+03:00

să vă spun un secret... azi a plouat, iar eu am umblat toată ziua prin ploaie, fără umbrelă, fără glugă, fără ratb, fără metrou, fără vreun mijloc de transport..doar cu pe.jo-ul ... doar eu şi ploaia :D

şi mi-a plăcut enorm. Nu vă spun cât mă doare capul, dar nici nu îmi pare rău că am ales varianta asta.
M-a calmat... cred că aveam nevoie de un strop de ploaie mai mult decât m-aş fi gândit.

din când în când ne mai lovim şi de momente emo. Acum mi-a trecut. tot ce mă oftică e că nu au fost nici tunete şi nici fulgere... poate data viitoare :D

ph.rain

data viitoare fac un top

2010-04-09T12:47:00.004+03:00

Ultima mea pățanie nu trebuia să treacă neconsemnată pe undeva.
Am fost la doctora de familie care de când eram micuță tare îmi dădea sentimentul că nu are de ce să-mi fie frică, din păcate sentimentul exista doar la ea în cabinet că până acolo aveam cale lungă de parcurs.

Aveam un întreg ritual, de care nu am scăpat în totalitate.
mă trezeam dimineața mai mult mofturoasă, decât odihnită..., mă îmbrăcam frumos și cu mama alături parcurgeam cele 2-3 minute de mers până la dispensar (ce să-i fac dacă mai e și aproape de casă)... sala de așteptare cu scaune reci, tablă de șah pe post de podea (jocul meu principal) și 3 becuri ca niște baloane. A... să nu uit de tabloul din cabinetul doctorei: un portret cu o fetiță șatenă ce poartă o pălărie mare și roșie... superb tablou (nu cred că o să-l uit vreodată)

și apoi verdictul: „hai să facem niște analize”... în traducerea sentimentelor mele = ac și siringă în preajma venelor mele. Not fun anymore.

ăsta a fost și verdictul ultimei mele vizite la doamna doctor. Aș spune că la 21 de ani nu ar mai trebui să-mi fac probleme că cineva se va juca un pic cu câteva picături din sângele meu. oooops aș zice prost.
numai când am văzut lista de analize (6 în total) m-am înmuiat toată.

N-am de ales. A doua zi foarte de dimineață și cu mult curaj (și cu mama alături..că altfel nu e indicat) am ajuns la centrul unde trebuia să fiu torturată. prima lovitură a realității: parfumul de spital nu era de bine...îmi face rău.
a doua lovitură: „hai..un loc pe scaun, mâna întinsă și ține pumnul strâns” Ușor de zis, incredibil de greu de realizat. Sunt alergică la acul și siringa al căror scop este să sustragă o cantitate de sânge din corpul meu. Surprinzător nu s-au ascuns venele cum am mai pățit cu alte ocazii, dar am trecut prin schimbat culoarea la față și amețit și dat cu apă pe față și mâncat ceva dulce și luat o gură bună de aer de afară.

Mama știa ce are în casă..nu s-a mai speriat (nu se mai sperie de mult), dar săraca asistentă nu știa... și când a început să-mi pună întrebări de cum e la facultate și că sunt lucruri mai grele în viață, plus mărturisirea ulterioară era clar că am speriat-o un pic.

Plăcere sadică... măcar să mă distrez și eu puțin în toată povestea asta :))
Acum nu mai râd așa tare... am o vânătaie destul de urâtă și o durere enervantă la mâna stângă (ca să nu zic de starea de moleșeală prezentă) 6 analize cer o cantitate de sânge prea mare după părerea mea. Sper să iasă analizele corect și să nu fie nevoie să le repet.

și dacă le repet...o să mă distrez și atunci speriind oamenii, dar o să-mi fie și rău cel puțin o zi după experiența acului. Sadic nu?

Poate că...

2010-04-08T12:59:00.003+03:00

... ai mai trecut pe aici... poate că nu. Nu cred că are vreo importanță... poate că are...

Nu ți-am atras atenția nici măcar un pic, dar uite că încă mă străduiesc. Nu te întrebi deja dacă nu ai investit într-un efort inutil pentru a apăsa click-ul ce te-a adus aici?

Ufff... Cred că ar fi cazul să scriu (și să spun) ceva interesant... poate chiar o mare prostie... Oare ar face diferența? În acest punct: cine poate știi cu adevărat?

Dar nu o fac :) Sunt doar curioasă dacă ai ajuns cu parcursul rândurilor până aici. Dacă nu: (tu cel care citești acum) crezi că voi mai avea o șansă la o vizită la fel de trecătoare? Dacă da: nu te întrebi cumva dacă merită să continui. Eu nu o să încerc să te conving să continui... poți renunța oricând :)

Și dacă totuși continuăm... păi... aș avea ceva de mărturisit... crezi că vrei să ”citești” despre ce este vorba?
Hai că nu e legat de floricele din corcoduș și nicidecum de ultima bârfă șoptită de o rândunică.

Tot ce vreau să spun e că azi noapte... după ce m-am oprit din citit, am închis frumos lumina și m-am întors în patul meu imens am avut ămmmm .. cum să-i spun? ... eeee..

un moment plin de inspirație pentru un post mult mai reușit decât ăsta :)) (cred că o variantă mai simplă de atât nu găseam)

Nu știu dacă știi cum e, dar eu nu pot închide și lumina gândurilor când mă decid că e timpul pentru somnic. E ceva asemănător cu: atunci când îți e lumea mai dragă, se întâmplă ceva care să contravină legilor aparent firești.

Și da..mă gândeam că nu am mai scris de multișor pe aici, nu că m-ar ”obseda” anumite ”practici/teorii” cum probabil se întâmplă cu împătimiții blogului (poate mă înșel, .. orice este posibil nu?) și mă mai gândeam ce aș mai putea scrie. Și deodată.. POP ideea strălucitoare.
Sigur.. pe măsură ce lua formă am zis că ar fi cazul să o notez undeva (cunoscându-mă am zis că cel mai probabil nu-mi voi mai aminti ordinea perfectă a propozițiilor). Să-ți spun un secret? Aveam dreptate.. trebuia să fi notat, dar lenea/somnul au fost mai intense... ce să-i faci (poate că data viitoare voi profita mai bine de momentul plin de inspirație, dar foarte nocturn).

Întrebarea mea e... tu vei mai reveni data viitoare?

update

2010-03-22T22:06:00.002+02:00

din când în când mai prind un moment inspiraţional şi în faţa monitorului... dar care nu se manifestă cu acest post.

ACUM profit de o lipsă totală de concentrare, semn al unor probleme minore ce-mi răpesc multe ore de somn. şi profit pentru că am avut o zi agitată (BizCamp ediţia 3 e în plină desfăşurare, iar PRoud to Advertise se apropie cu paşi repezi) şi pentru că trebuie să învăţ pentru un test de mâine ...şi pentru că gândurile mele se îndreaptă către priorităţi şi poveşti creative (mult prea multe detalii sunt necesare pentru a înţelege la ce mă refer...dar nu contează...ideea se prinde: fac orice ca să amân parcusul unor materiale)

mi-am reorganizat ideile pe o pagină albă (ştiu că un copac a avut de suferit din cauza mea...dar scopul a fost nobil...si mă revanşez cât pot la capitolul "să avem mai multă grijă de lumea în care trăim") şi cam atât. Revin într-un moment mai liber (la capitolul "întâlnire cu timpul")

zi de martie

2010-03-05T16:09:00.003+02:00

Bun...ma doare capul ingrozitor...stau si ma uit pe fereastra si vad cum ninge...si-mi doresc sa fiu unul din miile de fulgi

si ninge, ninge...nisoarea mieilor cum sigur ar spune bunica mea daca as fi alaturi de ea.
Nu merge sa scriu cu diacritice direct de la tastatura, prin urmare nu imi voi complica existenta astfel

tot ce as vrea ar fi sa ma aflu in cadere libera de la mii si mii de km inaltime. Sa privesc spre un haos in care traiesc acum, dar sa fiu in cadere libera...stiind ca am putea sa imi opresc caderea in orice moment si ca pot urma orice culoar imi doresc.

As risca... nu cred ca am nevoie in momentul asta de certitudinea ca m-as pierde in detalii si ca ar exista un deznodamant nefericit caderii. Sa simt un singur lucru si sa ma concentrez pe un singur lucru: calatoria mea in aer. Nimic mai mult, nimic mai putin.

Visul acestei calatorii aeriene se va spulbera de indata ce se va opri ninsoarea. Prin urmare: am fugit sa ma bucur de vreme (oricand si oricum s-ar prezenta ea, de haosul ei nu de al meu :)

Înainte de a fi prea târziu

2010-03-02T09:41:00.000+02:00

Timpul nu stă în loc. Nu este interesat de problemele tale şi nu-i pasă nici de motivele care te fac fericit. Nu îi pasă că de foarte multe ori ai nevoie de un mic răgaz.

Dar stau şi mă întreb: răgaz pentru ce? să îţi atingi toate obiectivele stabilite când ai pornit la drum... ar fi un răspuns logic. Din cauza asta visezi constant:

Ø Că poţi să faci orice îţi propui

Ø Că poţi să ajungi până la cea mai îndepărtată şi strălucitoare stea

Ø Că nu există obstacole la care să te opreşti

şi multe alte minuni din astea ideale

Dar drumul e dificil. Nimeni nu are dreptul să-ţi năruie visele, iar dacă permiţi un astfel de caz, atunci eşti responsabil pentru starea proastă de spirit pe care o îmbrăţişezi.

Eşti înconjurat de oameni...şi din mulţimea asta găseşti măcar o persoană căreia să-i ceri un ajutor, un sfat, un gând bun...iar restul nu vor ştii decât să acuze, să profite de situaţii pentru beneficii propii

Mulţi te pot asculta, puţini te pot înţelege şi mult mai puţini încearcă să te ajute. Astea se pare că sunt regulile pe care oamenii le urmează. Trist şi nimic mai mult.

Între timp mai trebuie să te lupţi cu alte fantasme (până la urmă astea sunt cele care formează realitatea)... Te ghidezi după gândul că ...poate... „niciodată nu e prea târziu” şi îţi creezi iluzii, iar la un moment dat... când te îmbeţi cu puţin curaj... descoperi că s-ar putea să fie prea târziu.

Nu aştepta timpul, pentru că el nu o va face ;)

pe nerăsuflate

2010-02-02T22:33:00.004+02:00

...mă înscriu într-un maraton al ideilor
uit de multe alte lucruri care se vor mai importante...chestii de moment în orice caz. Şi ajung să mă pierd în detalii... Cu fiecare idee construiesc mai întâi o cărare (cu pietricele gri aruncate ici colo şi....pentru că e iarnă...cu mii de fulgi care mai de care strălucitori în nuanţa lor de alb cu tentă de albastru).
Mă aventurez pe acest drum al ideilor şi ...
ajung la o răscruce. Mă opresc. Privesc în stânga şi în dreapta şi decid să continui pe drumul care îmi dă voie să construiesc în continuare (cel cu mai multe ori mai puţine detalii..care să fie oare??)

Mi se face sete, prin urmare ajung la un izvor. Mi se face dor, prin urmare mă îndrept spre punctul unde dorul dispare (când îi revăd pe cei dragi, când nu mă mai tem, când visele devin reale)
trec pe lângă zidul de care povesteam aici, îmi amintesc de "mai bun, mai puternic, mai înţelept.." ca aici. descopăr o lacrimă rătăcită, zâmbesc şi merg mai departe

îi întâlnesc pe pinguinii aceştia

ahhh şi sună telefonul...iar sunt în întârziere. Trebuie să alerg până la metrou din nou (cine ştie ce surprize mă mai aşteaptă azi).
Continui maratonul...mereu pe nerăsuflate :D \\tsouin-tsouin//

absentand

2010-01-23T17:23:00.003+02:00

nepoţica mea Diana e o iubăreaţă şi jumătate...
un proiect ne-a despărţit pentru doar 3 zile...însă revederea a fost dulce foc :) ceva genul:
"îţi era dor de mine?"
"daaaa"
"cât?"
"tare..tare..."
"cât de tare?"
"şi mai tare..."
asta după ce se supărase pe mine că plec în loc să stau cu ea.

Uffff...o să creştem noi mari :)

cred că...

2010-01-19T22:32:00.003+02:00

aş pierde timpul,
aş alerga,
şi aş plânge...

dar nu pot,
nu vreau,
şi nu-mi permit!!!

aş ţipa,
aş evada,
şi poate aş face schimbări...

dar iar nu pot,
nu vreau,
şi nu-mi permit!!!

prin urmare...
îmi notez noi taskuri în agenda timpului meu
alerg şi mă opresc din când în când să (privesc, ascult)lumea
şi plâng şi râd, fie de bucurie, fie de nervi

nu mă opresc...
ţip şi tac,
evadez în lumea mea...şi revin în haosul realităţii
schimbări sau nu: sunt eu copila nebună, visătoare, ambiţioasă, încăpăţânată şi perfecţionistă :)

sa vedem

2010-01-12T10:20:00.003+02:00

fratele meu ...mail şi un titlu în engleză "trust me"

să vedem...

Tablou de iarnă

2009-12-27T22:37:00.003+02:00

Eu, uneori, avocată a ploii și a furtunilor (dar în cu totul alte zile, nu cele de iarnă) sunt un pic dezamăgită...
De ce? din cauza timpului potrivnic de afară...
...iarna are un alt tablou în inima mea...și în el nu apar picăturile de ploaie

când mâ gândesc la iarnă, imediat mă lovesc de albul strălucitor, de zile orbitoare și nopți clare. Crăiasa Zăpezii își dezvăluie talentul și magia și mă înconjoară de siluete albe ale căror umbre ascund micile steluțe de pe zăpadă.
Și văd copacii străduindu-se să susțină fiecare câte o pătură de zăpadă... și văd drumuri noi și urme.. prizoniere adânc în zăpadă...

Când ninge, parcă asist la un spectacol special de fiecare dată, căci jucăuși și veseli, reci și firavi fulgii de nea dansează „valsul iernii” cum numai ei știu. Și te lovești imediat de magie :)

mai sunt sărbătorile de iarnă...cântecele specifice...obiceiurile și tradițiile...a căror lipsă cu siguranță ar șterge din frumusețea acestui anotimp și din puterea cuvântului „iarnă”

și aud vântul încercând să mă sperie...și aud strigătul toporului și lemnele trosnind pe foc...și mai aud forfota vieții de afară: țurțurii agățați de streașina casei doborâți cu mătura și zăpada lipită de pereți alungată cu lopata

la căderea serii când nu mai există speranță să mai vedem soarele, iar stelele se lasă așteptate încerc să ies puțin afară. poate e Crăiasa cea care mă îndeamnă să înfrunt frigul sau vrea să-mi dăruiască doi bujori (și o răceală, nu e exclus) ...nu contează..nu-i pot rezista. Îmi fac curaj și înfrunt frigul preț de o clipă. Și revin la atmosfera protectoare din casă: semi-întuneric în cameră și puțină liniște? neah...ascult poveștile focului și admir spectacolul de lumini oferit de el...

și simt bujori reci pe față... și mă lovesc de sentimente deosebite când mă joc în zăpadă...și mă bucur enorm de mult să văd oameni în toată firea descătușând sufletul copilăriei...

cam așa arată iarna în tabloul meu (imaginea poate se mai schimbă, dar esența rămâne)

acum sunt avocata iernii...și îmi scriu pledoaria „de s-ar transforma picăturile de ploaie în fulgi de zăpadă...”

în încheiere te invit să vizionezi un desen drag mie...

şi...de sărbători...

2009-12-24T22:45:00.006+02:00

şi... e Crăciunul....şi am un brad superb pe care l-am împodobit alături de părinţii mei (că al meu frăţior a dat bir cu fugiţii)...şi mă bucur enorm de mult că e zăpadă afară (la operaţiunea omul de zăpadă am să am grijă să nu mai lipsească frăţiorul)

şi...sunt înconjurată de culori, mai mult ca niciodată ...steluţele se pare că au hotărât să coboare un pic mai aproape de noi....le găseşti pe la ferestre, în vitrine, pe străzi...peste tot..trebuie doar să le cauţi un pic

şi...oamenii zâmbesc ceva mai mult/ceva mai frumos/ceva mai sincer...Nu contează că se lovesc încă de multe probleme, contează că undeva în adâncul sufletului au descoperit sau şi-au amintit de un motiv pentru care merită să zâmbească

şi...încă se mai colindă...încă mai există acele mici excepții care fac din colindat un moment magic...

şi...vine Moşul bun şi drag, cu sania prin zăpadă (exact cum e descris în cântec lui)...şi i-am lăsat 2 scrisori de data aceasta. Nu,,,nu,,,nu sunt egoistă sau rea...doar că o scrisoare o las de mult timp (cea scrisă de inimioara mea), iar cealaltă e semnată de echipa BOSales

şi...am mai vorbit- primit gânduri de la cei care fac/au făcut/vor face parte din viaţa mea... Texte mai mult sau mai puţin originale, dar insoţite de sentimente/gânduri/veşti/şi chiar amintiri

şi...îmi este dor de anii când eram mică tare, şi mă emoționam la vederea moșului şi trebuia să-i spun poezii şi să îi arăt ce copil cuminte şi conștiincios am fost...acum mai răruţ am ocazia asta,..dar el tot vine :D:D:D

şi...visez mai mult, şi cred mai mult ...şi nu mă mai las păcălită: acum nu există oameni răi

şi...sunt surprize la tot pasul...şi ştiu cum să mă bucur de ele ...doar sunt acasă :)

şi...sunt la fel de nerăbdătoare..poveşti şi surprize...şi zile acasă...

şi---continui să fiu o hoaţă....şi fur zâmbete de la cei dragi

şi... un colind pentru voi...

Millenium - Crestini, Craciunul a sosit

lecturi

2009-12-23T23:11:00.002+02:00

în ultimul timp m-am lăsat furată de valul lecturilor....fie că era vorba de un manual sau o carte mai specifică unui domeniu sau altul, fie că era pură literatură am avut învăţa din fiecare mănunchi de pagini...

foto from here

mi-am antrenat privirea pe o carte dragă mie, scrisă de Cătălina Stroe...despre care am mai povestit aici...şi citind paginile scrise de Zig Ziglar mi-am reamintit de ce ador Vânzările :X:X:X

am vizitat şi lumea copiilor: amintindu-mi de basmele pe care mama mi le spunea când eram mică, dar şi descoperind şi basme noi, dar la fel de magice

acum am să mă las furată un pic de filmele (inclusiv desenele) cu iz de sărbătoare...şi să nu uit să recitesc cartea perfectă pentru zilele acestea "A Christmas Carol" de Charles Dickens

tu mai te aventurezi în lumea cărţilor de bună voie şi nesilit de nimeni??

serbare la grădiniţă

2009-12-17T18:52:00.002+02:00

Azi a fost zi de serbare pe la grădiniţă...prichindeii plini de emoţie au realizat un spectacol superb, iar educatoarele cu zâmbetul pe chip au dus la bun sfârşit încă o vizită a Moşului cel bun

Cântecele vesele şi simpatice, glasuri cristaline ...şi poezioare spuse în acel stil caracteristic celor 2..3...4...5...6...anişori

(cu sufletul la gură, cu emoţie în glas, cu un ochi la părinţi si cu urechile ciulite la educatoarea salvatoare, cu legănări pe scenă şi chinuit hăinuţele de serbare)

Vai şi Moşul....o poveste întreagă: nu le mai păsa de public, doar venise Moş Crăciun pe la grădiniţă. Offff...doar o mică teamă...dar Moşul e drag şi teama dispărea

despre prieteni...

2009-12-16T23:15:00.001+02:00

Am avut ocazia să dau o fugă în lumea unor tineri care încă nu au habar cine sunt ei cu adevărat, nici ce vor cu adevărat ..ca să nu mai filozofăm (eee... au existat si nişte excepţii surprinzătoare şi bine venite)

M-am distrat tot timpul...şi de unde nu mă aşteptam, uite că am mai învăţat ceva util :D

Cele mai importante învăţăminte/concluzii:
am o familie minunată (nu asta am descoperit acum, dimpotrivă am ştiut mereu lucrul acesta...acum doar mă bucuram încă o dată de ea)
prietenii mei sunt minunaţi, oameni excepţionali de care am fost, sunt şi voi fi mereu mândră :)

şi multe altele....dar acum nu le mai înşirui pentru că totuşi....am o pernă care îmi face cu ochiul....şi câteva ore bune de somn de recuperat :D

Kisses ...şi La mulţi ani scumpa mea verişoară

a thief

2009-12-11T22:04:00.003+02:00

ce să mai povestim?
a venit Decembrie si a adus o stare de bucurie (mai mult sau mai puţin justificată faţă de alte perioade ale anului)

cadouri frumos colorate...şi multe idei originale sunt tema centrală a lunii (nici nu se putea altfel :D)
oraşe îmbrăcate în veşminte de sărbătoare ne încântă privirile.... totuşi încă mai lipsesc zâmbete pe unele chipuri (mă străduiesc să nu intru în grupul lor)
până la urmă e problema lor....se pare că nu ştiu ce pierd atâta timp cât păstrează în linia principală gânduri ce-i împiedică să zâmbească

eu am mai descoperit o modalitate de a mă bucura în Decembrie...pentru asta mă declar o hoaţă mică :D pentru că îmi place să fur zâmbetele de la cei dragi... Am reuşit aseară la petrecerea de Crăciun în stil B.O.S. şi nu am de gând să mă opresc aici :)

la film

2009-12-04T00:10:00.002+02:00

încă o seară de film, încă o seară de amuzament...de această dată New Moon...

cute film...abia aştept să văd cât de creativi mai pot fi oamenii în următorul (la capitolul efecte)
până atunci eu am să-mi mai pierd timpul urmărind filme alături de prietenii mei... şi eventual să ne distrăm alături de "insensibilii" care vin pe la cinema :)

Păunii

2009-11-30T15:46:00.003+02:00

Azi a venit în vizită Anuţa, una din iubirile mele mici... Cum eu ador energia ei şi glăsciorul ei peltic, nici nu m-am gândit să nu profit de timpul cu ea :D

Ne-am uitat la desene, şi am dansat...şi am vorbit de băieţii răi de la grădiniţă (să vezi când o să meargă la şcoală ce-o să mai povestim)...şi am mers în vizite :)

Păunii de la fermă au fost ultimii vizitaţi. Nu i-am mai văzut de câteva luni bune, şi întâlnirea de azi intra perfect în categoria schimbărilor. Din păcate au cam dispărut copacii impunători, care dădeau senzaţia de loc special...cu toate că ştiam că au fost tăiaţi, abia astăzi am observat cât de mare e golul pe care l-au lăsat (supărată pe oameni răi..şi deloc creativi)
Am admirat un timp păunii şi culorile lor.. şi am observat că în ciuda schimbărilor deloc inspirate din jurul lor, ei continuă să-şi păstreze stilul pe care l-am admirat încă de când eram o copilă de 6 anişori (ca Ana mea :)

Data viitoare când am să-i mai vizitez, sau într-o noapte înstelată, sper să-i pot asculta...să-mi povestească cum stau lucrurile în colţul lor de lume, pe care noi îl numim "fermă"

Citate

2009-11-28T20:52:00.005+02:00

uneori am impresia că timpul nu-mi ajunge...din fericire rămân la stadiul de impresie, pentru că mereu adaug câte o idee (două, trei...) pe lista mea magică "to do"
Aşadar, mai nou pe listă s-au strecurat şi Citatele

Walt Disney şi “It's kind of fun to do the impossible” au fost printre primii adăugaţi în colecţie :)

Vizitele mele la Zilele Biz nu au fost zadarnice, ba chiar au contribuit la îmbogăţirea colecţiei mele de citate. Voi aminti doar unul "There can't be a crisis next week. My schedule is already full" care îi aparţine unui politician american de prin 1923

În seara aceasta am ales să mă uit la un episod din "Being Erica"...spre fericirea mea nu am pierdut câteva minute în zadar, ba chiar m-am mai ales cu nişte citate: "Learn to be what you are, and learn to resign with good grace all that you are not." (Henry Frederick Emile) a fost o replică pe care am reţinut-o imediat :)

Aşa ca un mic secret... sunt mândră de mica mea colecţie în curs de dezvoltare. Nu pentru că aş putea da un search pe google şi aş putea să-mi aleg de acolo cu miile, ci pentru că sunt expresii de care mă lovesc întâmplător, care îmi captează atenţia şi care până la un anumit punct se potrivesc cu lumea mea

ambiguu sau poate nu :)

2009-11-13T22:15:00.001+02:00

Competiţie!!...cu timpul...cu oamenii din jur...cu propria persoană.

Coldplay - Viva La Vida

Alerg...azi către un punct...mâine către un plan...poimâine înspre "acolo". Nu întotdeauna ştiu cu exactitate ce reprezintă "acolo" (aflu pe parcurs) şi totuşi...după ce trec de "acolo" nu mă opresc, ci mă îndrept spre "dincolo". Linia orizontului mă aşteaptă, iar momentan doar razele soarelui îmi sunt călăuze...
Cineva...cândva...m-a avertizat să am grijă să nu obosesc. Atunci (ca şi acum) am zis că nu va fi cazul meu. Acum am convingerea că am avut dreptate :)

Mă opresc. să-mi trag sufletul...să respir...să văd lumea din jurul meu!
Închid ochii şi ascult dincolo de vuietul oraşului. Deschid ochii şi privesc dincolo de feţe triste... e o seară superbă de noiembrie...Mă adun..Nimic nu mă poate întrista... nimeni nu-mi poate face rău!!! Ce sentiment minunat, îmbătat în speranţă, ferit de neîncredere, dăunător viciilor şi toanelor, sursă de entuziasm şi hotărâre

şi un vers "azi mai mult ca ieri, mâine mai mult ca azi"

Back online

2009-11-13T21:16:00.004+02:00

m-am reîntâlnit cu tastatura... nu ne certaserăm, doar că unele evenimente şi lipsa internetului ne-au ţinut despărţite o perioadă...

cum mă regăseam deseori în postura de excursionistă prin online am redescoperit foaia şi pixul. Din nu ştiu ce motiv (ba ştiu: timpul şi lipsa lui) uitasem de aceşti doi prieteni ai mei, cu care mă întâlneam foarte des în zilele însorite de vară...

azi lucrurile s-au schimbat un pic...partea frumoasă e că schimbările din ultima perioadă sunt în bine (şi în paragraful ăsta îmi păstrez ambiguitatea ca figură centrală :D).
nu mă plâng...în final am avut ocazia să mai diversific activităţile, să nu mă arunc în monotonie şi să-mi amintesc de faptul că întotdeauna sunt milioane de lucruri de făcut (plictiseala nu este decât o scuză) şi nu trebuie uitat principiul "Carpe Diem".

tu te-ai gândit şi la alte moduri de a înfrunta trecerea timpului? le-ai pus vreodată în aplicare? e ca în jocul ce aş face dacă m-aş afla pe o insulă pustie...sau ce obiecte aş lua cu mine...cât de interesant ar fi 8->

Bun...şi cum cu puţină imaginaţie ...şi cu puţin curaj se pot realiza multe eu te sfătuiesc să nu te uiţi după limite (şi dacă e chiar necesară o limită...atunci ea să fie cerul) (let the sky be your limit...nu de alta dar îmi place melodia cuvintelor în engleză :P )

muşcătura de câine

2009-10-06T23:29:00.005+03:00

cândva...cu mult timp în urmă...într-un moment îmbătat în parfum de ignoranţă şi naivitate...am avut o curiozitate bizară...şi m-am întrebat cum o fi muşcătura de câine?

Ei bine, acum...după mult timp..am aflat răspunsul: DUREROASĂ (chiar foarte, foarte dureroasă..fie şi pentru rana superficială cu care m-am ales eu)

Nu prea are rost să detaliez întâlnirea fulger dintre piciorul meu şi nişte colţi bine pregătiţi. Se pare că respectivului animal nu prea i-a convenit indiferenţa(şi graba) cu care treceam pe lângă el şi s-a gândit că ar fi frumos să riposteze. Spre norocul meu am fost salvată (mai există oameni săritori), iar blugii au luat poziţia de scut.
Şi cum şi-a mai ales victima: am fost muşcată de piciorul cu entorsa (ca atunci când eram mică şi cădeam şi aveam veşnic rană în genunchi ..mereu acelaşi)

După dezinfectat cu apă şi săpun şi îmbrăcat o fustă am fugit la spital să mă întâlnesc cu o seringă şi acul ei. Ca să mi se mai lumineze şi mie ziua vaccinul nu a durut câtuşi de puţin :D (exact cum mă asigurase doctorul care îmi făcuse un control şi-mi explicase ce să fac şi ce să nu fac). Acum am rămas cu câteva întâlniri programate în locul unde nu mă simt bine niciodată...Oh well, măcar o să am imunitate pentru o perioadă (în caz că mai am întâlniri din astea)

În încheiere un PS: blugii mei nu au fost distruşi :D şi "ouch"...mă doare tareeeee
PPS: grijă mare cu animalele astea

Sibiul

2009-09-18T19:55:00.022+03:00

Sibiul..Hermannstadt

...spaţiu al legendei..oraş cu o arhitectură impresionantă...gazdă a florilor şi a culorilor...

Magie pură în orice anotimp...şi vers dintr-un vechi poem ...
Nou şi vechi, cultură, istorie, festivale şi poveşti medievale...porumbei şi turnuri verzi...
Tărâm seducător într-o noapte rece de septembrie.. o avalanşă de poveşti într-o zi caldă şi agitată de august.. şi armonie pură într-un decembrie alb.
Un grup de tineri idealişti, o schimbare mult visată, speranţe ascunse în vechi filozofii şi FAPTEle de acum

O săptămână în tabără la Sibiu cu mii de activităţi zilnice şi tot a trecut în zbor.
Am descoperit locuri şi clădiri care nu aveau nevoie de cuvinte pentru a spune o poveste sau pentru a cere ajutor..dar în calea noastră am dat şi peste colţuri animate doar de un vânt tomnatic (spaţii al regăsirilor, al gândurilor şi al peisajelor)
Am surprins imagini inedite..ne-am ales astfel cu câteva mii de poze...însă cele mai scumpe rămân amintirile: cântece, aplauze (pernuţe la mâini), jocuri şi concursuri, dansuri, kilometrii parcurşi, turnuri înalte, ţopăieli :D, paparazzi moments şi fiecare secundă petrecută alături de persoane deosebite pe care nu le cunoşteam şi pe care mă bucur enorm că le-am întâlnit :)

2009-09-15T13:31:00.003+03:00

Azi am ajuns la un zid...unul foarte solid clădit din "nimicurile" din jur, de oamenii egoişti şi negativişti...M-am oprit undeva în apropiere şi am încercat să văd dincolo de el.

Privesc aleea acoperită de flori...e toamnă şi ele încă zâmbesc măreţului Soare. Bolta încărcată de struguri aşteaptă să fie culeasă, iar părul cu 3 pere din faţa casei a împlinit 3 ani...
Câţiva fluturi albi dansează o horă a vieţii, iar cerul e mai senin ca niciodată

Azi am ajuns la un zid...Azi am dărâmat acel zid. Acum zâmbesc măreţului Soare alături de flori

Experienţa

2009-09-14T18:21:00.007+03:00

"Experienţă" un termen simplu şi rareori ignorat. Conflict mascat, condiţii şi consecinţe...

Astăzi am auzit următoarea idee (care mie mi-a plăcut extrem de mult)
"Nu întotdeauna un om fără experienţă greşeşte...şi nu întotdeauna un om cu experienţă are dreptate"

dacă s-ar ţine cont de astfel de idei poate că am elimina câteva sute de etichete

6 anişori

2009-09-11T01:09:00.004+03:00

Anuţa mea a împlinit 6 anişori... a crescut mare, deja când o vor vedea prietenii ei de la grădiniţă vor spune că a mai crescut.
Ne-am luat şi penar..că doar suntem grupa pregătitoare şi abia aşteptăm să vină prima zi de gradiniţă. La anu' vom pătrunde în lumea elevilor, dar până atunci....

În secunda asta, din perioada aceea îmi amintesc de doamnele educatoare (că am avut mai multe), de piesa de la final de an (unde eram un mândru fluturaş - rol principal:D ) şi de melodiile Mădălinei Manole

Madalina Manole - Ei Si Ce
Asculta mai multe audio Muzica

Piciorush

2009-09-08T20:27:00.003+03:00

un moment de neatentie te costa destul de scump (in special daca esti o persoana negativista). In cazul meu lucrurile au fost simple: eu, Sibiu si o entorsa la piciorul stang suficient cat sa intru in categoria "numai mie mi se putea intampla una ca asta".

spre norocul meu nu a fost chiar asa de rau. Optimista mi-am continuat vacanta si m-am distrat cat am putut in zilele dedicate Sibiului. Sarind intr-un picior si cu putin ajutor am mai vizitat zona, am cantat si am dansat :)

si am vizitat din plin si mediul doctorilor sibieni unde am plans de nervi cand vedeam ca eram data afara pentru simplul fapt ca nu aveam un numar de stat la rand...dar nu renuntam asa usor :) I-am terorizat pe oamenii aia pentru a primi atentia cuvenita. Am castigat si putin timp adaptand o scuza ca sa nu mai stau la coada. Si pentru ce? Mi-au pus piciorul pe o atela fara sa-i faca absolut nimic!!! in afara faptului ca m-a ajutat putin sa rezist cele 3-4 zile ramase in Sibiu atela era = cu zero.

Am ajuns acasa si am zis ca nu o mai suport..asa ca am dat-o jos. In aceeasi zi m-am dus la nea Vasile, un om minunat care cu un masaj mi-a pus glezna la loc si am putut sa pasesc normal. Intrebarea lui a fost "Doctorii nu au vazut ca e piciorul putin stamb?"....mda la cum se uitau la tine, stateau cate 10 in cabinet si lumea afara la coada (fara sa prioritizeze urgentele) ..trebuia sa ai ceva extrem de grav (cu varsare de sange eventual) ca sa-si faca meseria cum trebuie.

Concluzia: ai grija cum calci ca nea Vasile nu va fi mereu in preajma!!!

Secretele

2009-08-22T21:24:00.002+03:00

secretele creeaza mister si umbre in viata...sunt esenta unora si otrava altora...Urme ale invidiei, intrigi ale destinului sau pur si simplu ecouri ale naturii umane???

De ce avem secrete? De ce le permitem sa ne conduca inimile? si uneori, De ce le regasim ca argumente ale propriei constiinte?

Bune sau rele, secretele fac parte din viata, iar noi (creatorii lor) trebuie sa invatam sa le facem fata. Din dorinta de a proteja o persoana draga sau din ganduri razbunatoare, din imprejurari, din relatii, din povesti si din cateva mistere.

Sunt secrete ce dainuie in timp ascunse undeva adanc in inima (ce probabil niciodata nu vor fi dezvaluite) si secrete ce ies la suprafata (de cele mai multe ori pentru a pune paie pe foc)

SECRETE

Eu şi marea

2009-08-21T12:45:00.000+03:00

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 2-3 anişori şi se pare că a fost o întâlnire foarte specială, pentru că de atunci nu ne-am mai despărţit.. De fapt, distanţa nu a reprezentat niciodată un obstacol..ne uneşte o relaţie atât de specială încât noţiunile de timp şi spaţiu se pierd în profan.

Ne întâlnim în fiecare an pentru câteva zile... timp suficient regăsirilor, povestirilor şi secretelor. Fiecare revedere are un farmec al său, iar fiecare despărţire e doar un "rămas-bun"

Una din iubirile mele mici (nepoţica mea Diana :) încă se mai sperie un pic când e vorba de intrat în apă, însă eu am fost un fan al ei încă din prima clipă. Azi observ că marea a ştiut întotdeauna să păstreze vie curiozitatea mea, şi nu cred că se va schimba ceva la capitolul ăsta.

m-a ajutat să fiu un mic arhitect construind castele care să ajungă până la cer. Cum a spus o fetiţă pe plajă anul trecut NIMIC NU E IMPOSIBIL..şi cum spunea şi Disney IT'S KIND OF FUN TO DO THE IMPOSSIBLE
ori de câte ori îmi fura nisipul de sub picioare mă invita să ne jucăm împreună şi să descopăr o lume cu totul nouă
iar când valurile reci păreau ameninţătoare îmi povestea sau explica ceva.

Marea este atât de fermecătoare. Calmă sau furioasă ea te ascultă şi duce departe în larg cuvintele ce te apasă.
Are grijă de fiecare om ce i se destăinuie şi nu există două relaţii identice.

Eu şi marea ne-am întâlnit şi anul acesta. Sunt atât de multe lucruri de povestit: lucruri vesele şi lucruri triste, planuri şi vise, idealuri şi realităţi..şi în plus mai am ceva timp până la acel "rămas-bun"

Iată şi o melodie de care mi-am amintit scriind postul acesta :)

Încredere

2009-08-14T21:57:00.003+03:00

"Încredere" un simplu cuvânt, dar atât de multe idei captive în înşiruirea asta de litere. Când începe şi cum se termină? Cum o obţii şi cum o păstrezi? cine, ce , unde şi cum?? În final doar simple întrebări retorice: nimic mai mult, nimic mai puţin!

Adevărul e că nu există o regulă general valabilă. Dacă stai puţin şi te gândeşti nu există o astfel de regulă pentru acele lucruri şi fapte, şi situaţii şi acţiuni care guvernează viaţa unui om.
Cu toate că sunt atâtea moduri prin care poate fi exprimată încrederea..în final deciziile luate sunt cele care înclină balanţa.

Să vedem cam cu ce ne putem confrunta:
- în primă fază ar fi încrederea din mediul cel mai apropiat, cu alte cuvinte familia. Subiect delicat pentru unii, floare la ureche pentru alţii. Şi ce situaţie. nu ştiu cât de mult ar trebui să pun accentul pe încredere, căci familia nu se schimbă. Pentru părinţi eşti copilul lor şi nu-şi doresc decât să te ştie în siguranţă, idee care evoluează şi poţi să ajungi să ai părinţi un pic mai mult dornici de protecţie decât ar fi cazul. Dar în fine ăsta e un caz. Evident există şi o extremă (părinţi care percep altfel ideea de protecţie) şi toate punctele între aceste extreme (foarte multe la rândul lor). Apoi relaţiile cu alte rude pot fi puse în primejdie de unele evenimente, dar nu vei putea niciodată să eviţi la nesfârşit problemele...
- continuând ajungem la prieteni. Oameni care îţi plac, cu care te simţi bine, cu care alegi să-ţi petreci timpul etc. etc. etc. Un pas aiurea, o vorbă în vânt, o festă a destinului şi prietenia poate avea de suferit.
- colegi: persoane pe care încă nu le cunoşti foarte bine..este oare cazul intereselor? dificil de acordat încredere, însă fără ea nu se poate ajunge nicăieri
- străini: doctorul care îţi spune ce tratament să urmezi, şoferul care te duce la destinaţie, persoana care îţi recomandă un anumit produs, oamenii pe lângă care treci pe stradă etc.

uffff şi sunt mult mai multe idei. În fiecare caz încrederea poate să-ţi fie spulberată..sau poate nu (cazuri fericite..spre să întâlnesc numai din astea ;)) Dar când ai impresia că lumea ţi se năruie nu trebuie decât să ridici capul, să înfrunţi problemele şi să vezi soarele care va străluci şi în zilele ce vor urma...

cold night

2009-08-08T23:52:00.003+03:00

ne plangeam atat de mult de caldura incat am impresia ca si-a luat o mica vacanta (oarecum departe de zona in care ma aflu acum)...nu-i nimic...s-a instalat aerul rece ce-mi aduce aminte de momentul verii cand rasare soarele. E simplu: exista cateva variante de adoptat.

continuarea plangerilor: de data aceasta pe motiv ca trebuie sa apelam la haine un pic mai grosute
ne bucuram de fiecare moment asa cum e el. mereu am stiut cum sa ma adaptez caldurii istovitoare, aplic o strategie asemanatoare si pentru vremea mai rece

Prin urmare eu aleg varianta 2. In plus nu-mi place sa ma plang atat de mult de lucruri pe care nu le pot controla nici eu, nici alta fiinta umana.

Si pentru ca mi-am amintit de rasaritul soarelui, sper sa reusesc sa surprind cateva momente inedite si luna aceasta. De fapt nu sper, imi propun (so much better :))

Bucurati-va de vreme asa cum e ea in momentul "x" si fiti creativi, nu altfel :)

Viata ca in filme

2009-08-07T20:09:00.010+03:00

Filmul un produs al imaginatiei: de multe ori o oglinda utopica, alteori o viziune dura a realitatii... insa niciodata viata de zi cu zi. In functie de preferinte urmarim comedii, drame, muzicaluri, filme politiste si thrill-ere si in cele mai multe intalnim situatii care par perfecte in lumea imaginilor, dar nu au ce cauta in realitate.

Si totusi, exista o diversitate enorma: multe genuri, multe stiluri, multe idei. Pana la urma umorul britanic este foarte diferit de cel frantuzesc, iar filmele americane descriu lumi total diferite de cele asiatice. Un motiv logic ar fi pentru ca acele scenarii sunt inspirate din lumea in care traim, dar pe de ala parte complexitatea lor nu va depasi niciodata limitele comune, nu?

De aproape o saptamana urmaresc un serial ~~chinezesc~~ coreean. Cu toate ca inca sunt la capitolul "japoneza", serialul acesta mi-a captat atentia inca de la prima scena urmarita. Nu l-am vazut de la inceput, insa firul actiunii nu este afectat, ba dimpotriva. Ideea e ca in serialul acesta este prezentata viata la curtea imparatului, mai precis in una din bucatariile acestuia.
E o poveste impresionanta, care descrie foarte bine o cultura (probabil greu de descifrat uneori) si te face sa te gandesti la mediul in care traiesti, la culturile cu care interactionezi in diverse imprejurari.

Cand am citit "Shogun" de James Clavell descopeream Japonia si cultura ei cu fiecare pagina parcursa. Intr-un fel cam asta fac acum urmarind serialul "Giuvaerul palatului": descopar o parte din Coreea si cultura ei in fiecare episod parcurs.

Lista filmelor/serialelor care au reusit sa-mi capteze atentia in modul descris nu este inca terminata (sunt convinsa de asta). Am urmarit seriale care trec pe teritoriul fantasticului si seriale desfasurate in medii destul de stricte (gen medicina, politie...banuiesc ca numele nu mai necesita a fi mentionate :P), dar ele nu fac decat sa ne ofere cateva lectii apeland la un "mesaj mai abstract"

Oh well...tie ce film/serial ti-a captat atentia recent?

Nu vreau

2009-08-05T22:31:00.010+03:00

"Nu există nu pot, există nu vreau" o frază prin care profu' meu de mate din generală manevra limitele mele... Şi cum mai reuşea... Dacă aş avea ocazia i-aş mulţumi pentru tot ce m-a învăţat, mi-aş cere iertare pentru supărarea provocată în momentul când mi-am ales secţia la liceu şi cred că aş recupera o parte din vorbele rătăcite ca studenta de astăzi...(cu toate că aş urma acelaşi drum dacă ar trebui să mă întorc la deciziile acelea)

Sunt momente pentru care nu poţi face timpul să-şi schimbe cursul doar din simplul motiv că vrei să schimbi ceva ce nu se mai poate schimba, sau vrei să faci o mutare deja imposibilă...Carpe Diem şi scapi de orice urmă de griji de genul!! Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, viaţa poate să-ţi fie schimbată într-o secundă (fără să primeşti explicaţii sau fără să fii întrebat)...şi atunci trebuie să înveţi să continui drumul cu un bagaj în plus. Oportunităţile şi riscurile devin motive laice în povestea fiecăruia...dar, evident asta e deja o cu totul altă poveste :)

Astăzi am fost hărnicuţă ca o furnicuţă (comparaţii à la grădi) şi cu ocazia asta am avut o întâlnire cu amintirile. Am ajuns la sertarul cu caietele mele la care nu pot şi NU VREAU să renunţ. Astfel am găsit caiete de la grădiniţă când desenam clopoţei, făceam multe bastonaşe şi primele mele litere şi numere....am trecut apoi la capitolul şcoală şi propoziţii, cuvinte stâlcite (de această dată în scris) compuneri şi idei creative, probleme serioase, perioada culorilor, mesaje şi jocuri,numere şi adrese, liste cu perlele profilor...până la cele mai recente: cursuri şi proiecte din lumea studenţilor.

O aventură. Nu mai spun care a fost reacţia mea când am găsit foile pe care notasem poveşti inventate de mine şi una din prietenele mele prin clasa a 2-a sau a 3-a. Atâtea amintiri..este exclusă renunţarea la ele... Până data viitoare când le voi răsfoi îţi mai spun ceva ce deja ştii: nu renunţa şi nu lăsa teama să-ţi domine acţiunile.

Gros bisous :*:*:*:*:*

petrecerea verii

2009-08-02T20:52:00.008+03:00

August: din punct de vedere calendaristic încă o lună de vară,... încă o lună de vacanţă :)
Astăzi greierii din grădina mamei mele sunt foarte voioşi. Nu ştiu care e motivul petrecerii din seara aceasta, însă ştiu că într-un colţ de grădină (sub "Tufa de trandafiri Albi " sau probabil pe "Aleea florilor de Regina Nopţii") se distrează de minune alături de invitaţii lor.

Regina furnică din "Valea Corcoduşului" a insistat să fie prezentă (să se distreze puţin şi pe timp de vară alături de prietenul ei de-o viaţă). Cu toate că vara aceasta a avut câteva conflicte cu albinele de pe "Tărâmul Fluxului" a ajuns la concluzia că trebuie să uite răutăţile şi să se bucure mai mult de serile acestea ÎN GRĂDINĂ.

Până acum broscuţa a stat ascunsă în "Valea Legumelor". A avut o inspecţie de realizat şi din cauza asta a întârziat :P dar seara e abia la început. Şi sinceră să fiu e singura petrecere pe care o ador. Şi oamenii se bucură din diverse motive, dar unii dintre ei ajung să încalce nişte legi nescrise ale bunului simţ...

Dar ştii ceva? Petrecerea din grădină e ceva mai deosebită. Pe lângă faptul că are numai invitaţi aleşi, petrecerea în sine se desfăşoară pe o temă cu totul necunoscută nouă. Singurul indiciu pe care îl voi primi este cântecul greierilor..., un cântec vesel..., un cântec ce descrie ziua ce tocmai s-a încheiat, ...un cântec ce invită la dans stelele din înaltul cerului...

ca in vacanta

2009-07-29T12:32:00.009+03:00

luna lui cuptor în plină desfăşurare, iar eu tot revin la agitaţia capitalei să particip la conferinţe, sau mai bine zis la "întâlnirile de seară cu Achieve Global".
nu mă plâng, nu-mi irosesc timpul pentru nişte fleacuri cum mulţi ar eticheta, ci descopăr lucruri noi şi oameni excepţionali :)

am început cu subiecte din mediul HR şi Sales, două zile la sfârşitul cărora îmi răspundeam încă o dată la întrebarea "De ce voluntariat?". Nu că aş fi avut vreo îndoială în privinţa voluntariatului, ci pentru că am întâlnit multe persoane care nu văd lucrurile ca mine (sau ca BOS-uleţii şi alţi voluntari în organizaţii studenţeşti).

"Aim high" a fost una din multele concluzii demne de subliniat, iar concluziile speakerilor legate de voluntariat mi-au demonstrat că există şi oameni care înţeleg pentru ce atâta efort. Să faci lucruri din plăcere, ba mai mult din pasiune fără să aştepţi vreo "recompensă financiară" se pare că este demn de admirat :)

ieri, la Management Day alături de AG s-a subliniat încă o dată ideea că nu există o "reţetă" general valabilă pentru succes, trebuie să ştii să descoperi oportunităţile, să ai curaj să acţionezi şi să rişti!

Alt subiect care mi-a atras atenţia a fost legat de Provocări. Cum bine a descris şi Dragoş Chivu (Country Director NSN) provocările la care ne gândeam noi sunt nişte fleacuri...gândeşte-te la a convinge un copil să facă un lucru pe care nu-l vrea [eu deja făceam asocierea cu iubirea mea mică Diana când e ferm hotărâtă să se îmbrace la grădiniţa cu "prinţesa" (=una din rochiţele ei speciale) şi afară e frig şi evident alta trebuie să fie ţinuta] aia DA PROVOCARE.

Sfaturile Dianei Rosetka (GM Achieve Global) au fost la fel de interesante. 3 reguli, Jim Collins style, ce merită avute în vedere:
1. first who, then what
2. right people on the bus, wrong people off the bus
3. right people in the right seats
Şi îndemnul CELEBRATE să te bucuri pentru orice lucru (mărunt sau nu) ce-ţi umple viaţa, să nu-l laşi să treacă neobservat..căci feţe triste vei întâlni mereu.

On a tous besoin d'amour

2009-07-27T00:03:00.003+03:00

Un cantec drag, care nu are nevoie de interpretari..si probabil ca nici de traduceri...

(Daca ma insel in ultima privinta..let me know)

Je suis comme je suis

2009-07-19T21:40:00.005+03:00

Jacques Prévert este un poet pe care l-am descoperit la una din orele de franceza...Rasfoind niste caiete am dat de poezia "Pour faire le portrait d'un oiseau" un pic adaptata la o tema data de diriga. (in adaptarea mea era vorba de zane; iar titlul era Pour faire le portrait d'une fée... evident).

Tot citind poeziile sale am descoperit una pe care nu o stiam dar care mi-a placut foarte mult... Cum eu sunt de parere ca povestea in limba originala e mai frumoasa nu am sa apelez la traducere... cine nu intelege despre ce spun versurile sa ma anunte si se rezolva ;)

Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Quand j'ai envie de rire
Oui je ris aux éclats
J'aime celui qui m'aime
Est-ce ma faute à moi
Si ce n'est pas le meme
Que j'aime chaque fois
Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Que voulez-vous de plus
Que voulez-vous de moi

Je suis faite pour plaire
Et n'y puis rien changer
Mes talons sont trop hauts
Ma taille trop cambrée
Mes seins beaucoup trop durs
Et mes yeux trop cernés
Et puis après
Qu'est-ce que ça peut vous faire
Je suis comme je suis
Je plais à qui plais
Qu'est-ce que ça peut vous faire

Ce qui m'est arrivé
Oui j'aime quelqu'un
Oui quelqu'un m'a aimée
Comme les enfants qui s'aiment
Simplement savent aimer
Aimer aimer...
Pourquoi me questioner
Je suis là pour vous plaire
Et n'y puis rien changer

Un lucru bun

2009-07-08T22:42:00.002+03:00

Nu stiu restul lumii ce face..dar eu m-am saturat pana peste cap de oameni egoisti, care de multe ori apeleaza la niste idei absurde pentru a-ti arunca in fata ca au niste drepturi....

Pentru mai multa claritate apelam la un exemplu: RATB-ul si vesnica bataie pe locuri si pe o farama de spatiu (a doua varianta aplicabila mai mult pe timp de vara). Nu zic ca nu-i frumos si civilizat sa cedezi un loc fata de o persoana care poate are mai mare nevoie de el...dar nici sa vii cu argumente absurde si insensibile de care nu vreau sa amintesc acum.

Intamplarea de azi: asteptam un tramvai (care nu a mai venit ptr ca n-am idee ce se intamplase pe linie) cand am gasit un loc pe o banca...Lucky me, jumate de zi de stat numai in picioare locul ala parea oarecum ireal... In fine, in momentul meu de odihna vad o femeie mai in varsta care se folosea de un baston, dar nu venea sa ceara locul.
Ideea e ca in momentul cand i-am spus de loc..mi-a dat un raspuns de genul "stai mama linistita, ca poate esti obosita de la munca..." cu un ton foarte calm si foarte rar intalnit printre straini.

Din pacate se numara printre cazurile extrem de rare..majoritatea nu stiu decat sa vorbeasca grosolan.

Nu mai spun ca batranica a incercat sa-mi faca si mie loc pe banca... Unde stau ascunsi oamenii astia, de te lasa cu rautatile pe care le stim deja..??

oamenii si rautatile

2009-07-06T22:40:00.002+03:00

de ce unii oameni se straduiesc atat de mult sa aduca la lumina acea natura urata a firii? de ce nu pot fi mai intelegatori, mai buni, mai umani?

Azi am vazut o secventa intr-un film exact pe tema asta: rautatea oamenilor..si pana la un punct am regasit-o in viata reala. In secventa respectiva era vorba de un om care ajuns sa rezolve o problema in New York vroia sa se intoarca acasa, dar isi pierduse biletul si nu avea bani suficienti pentru tot drumul. A incercat sa-i explice soferului situatia si sa-l asigure ca urma sa-i dea restul de bani cand ajungeau in localitatea respectiva. Soferul nu a fost de acord si a convenit ca-l duce pana unde isi permite financiar.
In autobuz nefericitul discuta cu "colega" de scaun, o straina... descriindu-i intamplarea omul ii spunea cum isi pierduse increderea in oameni. Atunci femeia a facut rost de bani, dar nu cersind in stilul bine cunoscut si intalnit in metrou sau pe strazile Bucurestiului (sau oricarui alt loc), ci rugand frumos, explicand sincer situatia si apeland la omenie...
Ca in orice film...actiunea capata o turnura pozitiva, iar nefericitul ramane surprins de faptele celorlalti si soferul contribuie la actiunea colectiva....

In cazul meu..apar soferi.. doar ca de asta data ideea e un pic diferita. Eu doar vroiam sa cobor, facand schimb de bilete, ca doar omul rupsese biletul...cand colo primesc un raspuns gen "vrei sa cobori? Bine alti bani, alta mancare de peste!" Scurt si suficient de clar.. Nu mai spun cum acelui strain nu-i pasa ca pe mine ma lasa undeva departe in Bucuresti..si ca am un drum de strabatut pana acasa..si ca as simplifica un pic lucrurile daca mergeam cu alt autobuz ce tocmai venise. De ce i-ar fi pasat?..Banii se pare ca dicteaza mai puternic in mintea omului (direct sau indirect).

Si totusi, pe drum ma gandeam la un caz in care o fata s-a urcat in autobuz, a platit, a primit bilet..si dupa 5 minute a primit un telefon de pe urma caruia a zis ca trebuie sa coboare. Si-a cerut mii de scuze si soferul a inteles-o si i-a dat banii inapoi...Se pare ca nu toti oamenii sunt la fel in unele privinte [de fapt stiam acest lucru..nu vroiam sa-l aflu mai mult in practica]

Eu una am mai invatat o lectie dupa aceasta intamplare. De fiecare data cand ma duc in Bucuresti sau acasa apeland la aceste mijloace de transport invat cate ceva, uneori ca simplu spectator..alteori ca un mic actor...

Si totusi m-am saturat de oameni indiferenti, egoisti si lacomi!!!

Carpe Diem

2009-07-05T23:46:00.005+03:00

Cum mai alearga timpul asta...nu are rabdare, nu vrea sa stea prea mult sa analizeze sau sa discute: FAPTE, fapte si IAR fapte...

Nu o sa devin acum melancolica, insa din cand in cand o privire ratacita spre trecut te ajuta sa apreciezi mai mult prezentul si sa ceri si mai mult de la viitorul tau... Prin urmare imi este dor de zilele ce au trecut (oricat de bune sau rele au fost ele), imi este dor de rascrucile si oamenii intalniti in drum si de acele decizii pe care le-am luat pana acum .[...]. Si totusi, abia astept ziua de maine, ora ce se apropie, minutul imprevizibil, secunda ca un fir de nisip prizonier intr-o clepsidra veche...Abia astept sa intalnesc persoane noi si sa descopar locuri, lucruri, evenimente noi..

Cum este firesc ADOR prezentul. Carpe Diem!!! si nu mai ramane nimic de discutat :)

Si totusi, de ce se grabeste atat timpul asta? Oare el este tornada in sine sau punctul calm din mijlocul furtunii?

Metamorfoze

2009-06-29T22:38:00.000+03:00

A inceput vacanta, iar eu am fugit putin acasa...locul spre care ma indrept ori de cate ori simt nevoia sa evadez putin :) E locul unui copil care nu a impus limite nici imaginatiei, nici realitatii...
Alaturi de prieteni dragi am fost actrita, detectiv, balerina, eroina...si asta e doar inceputul unei liste. Aici am crescut pastrand sufletul de copil in procesul metamorfozelor numit "viata".

(poze imprumutate de aici )

La mine acasa exista cladiri speciale care prin zidurile lor povestesc fragmente despre vremuri de mult apuse. Una din aceste cladiri este casa unui mosier: un mic castel pe baza caruia am creat multe povestioare. Se pare ca multi factori si-au pus amprenta asupra acestei cladiri, iar astazi ea trece print-un nou proces al metamorfozelor,... proces impus de umbra timpului.
Nu stiu ce soarta au hotarat unii oameni pentru acest castel, dar sper ca ei sa nu distruga farmecul sau..sa nu-i alunge acea raza de mister care ma facea mereu curioasa si dornica sa explorez locul cel mai "accesibil" (paznicul de acolo contribuia considerabil la ideea de aventura): gradina castelului.

Uneori am impresia ca cei care alearga pe strazi astazi (a se citi copii) pun prea multe limite imaginatiei si pierd foarte repede aceste intalniri de multe ori aflate la granita dintre realitate si fantastic. Sper sa ma insel totusi :)

eu, VP, emotiile si BOS

2009-06-26T22:28:00.005+03:00

Am avut parte de o saptamana foarte lunga,in care emotiile zilnice parca respectau firul actiunii dintr-o naratiune. Nu o sa mentionez decat punctul culminant pentru ca acesta a fost cel mai intens.

"The story goes something like this:" totul a luat amploare in momentul cand am inceput sa completez aplicatia pentru pozitia de VicePresedinteSALES in BOS (organizatia de studenti din care fac parte)... intrebare dupa intrebare si pas cu pas a venit si ziua de ieri: ziua alegerilor. Emotiile s-au jucat cu mine toata ziua, un pic chinuitor ce-i drept dar foarte placut :D
Mii de sentimente au hotarat sa-mi invadeze sufletul si gandurile...un adevarat cocktail de sentimente, o licoare unica savurata din plin!

Toata povestea candidaturii s-a tradus intr-o experienta unica de pe urma careia am invatat foarte mult (poate chiar mai mult decat ma asteptam) si lucrul acesta nu face decat sa ma bucure enorm.

A fost o mica batalie din "razboiul" pe care-l duc cu perfectionista din mine, dar si o intalnire cu oameni care mi-au dovedit a mia oara cat de exceptionali sunt.
Acum sunt VicePresedinte Sales, am ascultat soaptele marii si am lasat sageata sa zboare catre un alt varf de munte, mai inalt decat precedentul.

Multumirile mele se vor traduce in fapte vrednice de increderea acordata si alaturi de ceilalti BOSuletzi stiu ca ne vom stradui sa atingem linia orizontului :)

diferit si vechi

2009-06-14T20:50:00.008+03:00

azi m-am reintors in Bucuresti dupa o mica vizita acasa... Ca de obicei, de cate ori ma intorc acasa descopar ceva nou prin Urziceni sau pe acasa si de fiecare data acord mai multa importanta vechiilor detalii...
m-am invatat foarte mult cu drumul acesta spre casa, drum pe care il parcurg de 2 ani intr-un mod oarecum constant..insa nu mereu cu aceleasi sentimente...

Ei bine, azi am ales sa ma cufund in lumea lecturii pret de o ora si ceva cat dureaza pana ajung in Bucuresti, astfel incat am inceput sa lecturez gandurile unei persoane foarte dragi mie: nasa mea "de suflet" Catalina Stroe.
{rangul de "nasa de suflet" este o poveste in sine ce va fi spusa candva pentru ca pune in evidenta statutul de OM in adevaratul sens al cuvantului alaturi de acea parte frumoasa a vietii}

In fine...cartea se numeste "Cei sapte ani de acasa.." si este mai mult decat o simpla lectura. E adevarat ca fiecare rand parcurs ma duce mai aproape de scriitoare, de stilul ei de a fi si de a vorbi...insa asta nu inseamna ca aici se opreste frumusetea cartii.

Prin mici povestioare desprinse din viata reala ai ocazia sa vezi cum au trait unii oameni cu multi ani in urma. Sunt amintiri frumoase si amuzante care aduc zambetul pe fata pe masura ce citesti. Sunt pasaje intregi care m-au emotionat si care m-au determinat sa analizez un pic lumea in care traiesc. Sunt povesti cu oameni care au intampinat mari obstacole in drumul lor numit "viata", momente grele de deznadejde, teama, dar si de bucurie si speranta.., obstacole ce par furate din lumea imaginatiei, insa sunt cat se poate de reale. Apoi intalnesti pasaje cu povesti despre o lume demult apusa, o lume pe care o mai recunosc din povestirile bunicilor...si totusi atat de diferita de prezent.

Nu are rost sa prezint rezultatul analizei mele aici..pentru ca acesta trebuie descoperit de fiecare persoana in parte ..si nu dupa metodele "copiat" si "inspirat" folosite azi. Asadar..daca ai ocazia sa citesti cartea ma vei intelege perfect ;)

Admirand pozele vechi din carte mi-am amintit de pozele cu regi si regine pe care le-am vazut la MNAC cu ocazia Galei BOS [despre aceasta voi reveni cu un post mai tarziu ;)] si am inceput sa-mi imaginez Bucurestiul de alta data. Ador pozele vechi care au o poveste de spus si uneori un mic mesaj enigmatic pe verso...si cred ca mi-am gasit o mica ocupatie pentru timpul liber :D

As povesti foarte mult despre cartea "Cei sapte ani de acasa.." de Catalina Stroe...dar stii ceva numai citind-o te poti bucura de jocul fermecator al cuvintelor..

mai bun, mai puternic, mai intelept...

2009-06-05T12:09:00.007+03:00

si iata ca sunt momente cand lipsa de organizare iti strica planurile...sau cand lipsa de implicare creeaza numai probleme celorlalti. chiar devine atat de imposibil sa incerci sa schimbi lucrurile? sa faci in asa fel incat sa eviti orice urma de situatie neplacuta? Sincer eu cred ca se pot face schimbari: INTOTDEAUNA esti pus in situatia de a alege, acum depinde de fiecare persoana daca face alegerea cea buna sau nu...

Intr-o zi intalnesti in drumul tau dezamagirile...poate ca vinovata e o persoana pe care nu o cunosti de mult timp sau dimpotriva, e chiar cineva drag..sau poate ca tu esti pionul si motivul principal... Ca in orice situatie incerci sa cauti raspunsuri la intrebari gen \de ce\...dar mai conteaza sa stii cine e responsabil pentru dezamagirea traita? pana la urma faptul e consumat..si putin probabil sa te mai intalnesti pe viitor cu respectivul gen de dezamagire....\/dar asta este o cu totul alta poveste..evident :)\/

la finalul zilei, atunci cand soarele se duce la culcare si luna urca pe bolta instelata nimic din ce a izbutit sa te intristeze nu mai trebuie sa aiba nici o putere asupra ta... totul trebuie pus intr-un sertar, pierdut fara urma in ceata trecutului, pus in registrul ~fapte si invataminte din viata~... stelele jucause iti soptesc pline de incredere ca totul va fi bine, iar luna calma, chiar daca pare distanta si rece promite sa-ti vegheze somnul in calatoria uitarii...

sentimentele si trairile nu se lasa biruite asa usor...continua sa te amageasca si sa-ti rapeasca orice urma de zambet de pe chip...

......pana la urma...visul se apropie de final si primele raze ale soarelui fac peisajul sa para mai dulce, mai putin intepator...iti arata bobocul de trandafir si nicidecum spinii lui, iti vin in ajutor si te asigura ca totul are un scop: iar dezamagirile si acele momente proaste din viata nu fac decat sa te ajute sa fii un om poate mai bun, mai puternic, mai intelept...

Rain

2009-06-02T22:23:00.003+03:00

Nori negrii si amenintatori...Puternice dispute in inaltul cerului...O impresionanta incarcare electrica plutind in aer...si...iata, ca intr-o clipa toata aceasta "lupta" a celor ce domina cerul se revarsa catre pamant...

Mii si mii de picaturi isi pornesc drumul dictat de puterea gravitationala... La un moment dat se trece la un regim de intrecere: tunetele anunta foarte multe starturi, iar fulgerele echivaleaza cu lumina aparatelor ce surprind imagini inedite...

Rivalitatile isi fac simtita prezenta pentru ca pret de cateva clipe intrecerea se face la un alt nivel...unul mai rar intalnit...un nivel al ghetii.

eeehh...iata ca si vantul parca prinde puteri si alaturi de prietenii sai fac numai ravagii. Nu este iertata nici o creatura, nici un coltisor... Copacii isi lasa coroanele in voia vantului, iar cladirile infrunta loviturile ploii...

FURTUNA: un cuvant..multe ganduri...mii de imagini..clipe vesnice :)

Vernisaj

2009-05-27T15:32:00.009+03:00

Azi ASE-ul si-a invitat studentii si profesorii la un vernisaj, Valentin Tanase si Eugen Ilina au avut astfel ocazia sa expuna cateva din creatiile lor.

In scurtul timp petrecut admirand creatiile acestor artisti am lasat deoparte gandurile legate de examene, vremea calda de afara si oamenii rai care la un moment dat iti apar in cale... Am admirat fiecare tablou in parte, fiecare joc de culori si forme...si cred ca si acum as fi fost acolo daca nu aveam un program aglomerat pe ziua de azi...But, no worry...si maine pot sa admir lucrarile..deocamdata nu vor parasi holurile ASE-ului (sper sa nu ma insel aici :D)

Cel mai mult mi-au placut tablourile lui Eugen Ilina in care predominau ca motive: tabla si piesele de sah, caii, marea, corabiile si nuantele de albastu.

pentru mai multe imagini da un click aici si daca iti place incearca sa vezi expoztia din ASE ;)

copil for the day ;))

2009-05-25T14:27:00.004+03:00

Oficial a inceput si sesiunea prin ASE (cu toate ca atmosfera e de muuuult instalata)(ptr unii cel putin:P). La 10.30 era programat examenul, asa ca hai sa incerc sa nu intarzii...dar, cum aveam suficient timp sa ajung in sala, am zis ca e timp sa-mi iau si ziarul Adevarul de azi..(stiti voi cel cu colectia Disney)[nu mai zic ca am 20 de ani..ca oricum nimeni nu ma crede].

Zis si facut: intreb la primul chiosc de ziare ce-mi iese in cale si aflu ca nu au primit deloc ziarul respectiv. La urmatorul deja se epuizase stocul, si tot asa..fara urma de carte...

Promovare foarte buna a ofertei...availability mai slabut...

Ce sa-i faci ziua-i mare...poate, poate gasesc ceva dupa examen. La ora pranzului, dupa ce am predat lucrarile am reluat cautarile. "nu,nu si iar nu" peste tot unde intrebam...

Pana la urma norocul mi-a suras si mie si am gasit ce cautam. Copilu' a vazut desenul imediat cum a ajuns acasa (moment de relaxare dupa examen:P)..a citit si cartea dupa care a umblat ceva..acum can wait next monday edition :D

Till then...succes la examene :*

my name :)

2009-05-21T23:00:00.002+03:00

21 mai...Constantin si Elena...ziua mea de sfant...
Cu siguranta a fost o zi mai speciala...si am adorat fiecare secunda. In afara de vreo 2 microscopice momente nu foarte imbucuratoare (dintre care unul s-a strecurat in agenda zilei pentru ca eram foarte obosita si plictisita...si fara chef de certuri de ziua mea..evident :P) ..am avut parte numai de vesti bune :)...De-ar fi toate zilele ca cea de azi...

Azi am vrut sa fiu vesela tot timpul..si am reusit (notice to myself and you: Smile :))...azi a fost zi de bomboane ;) si de viitoare amintiri frumoase...as scrie fiecare firicel de timp ce s-a scurs azi, dar nu are rost...important este ca: am adorat ziua de azi...si sper ca si tu ai avut o zi minunata :)

"La multi ani" celor cu nume sfant...sa faceti in asa fel incat fiecare zi din viata voastra sa fie frumoasa: o ZI mai FRUMoaSa decat CealalTA

Let's play: TAG you're it

2009-05-15T15:31:00.011+03:00

Scumpa mea Dooda are chef de joaca la inceput de vara..so let's play ;)

4 joburi pe care le-am avut:

baby sitter
traducatoare la un centru de excelenta in afaceri
VOLUNTARIAT in BOS :D (best one yet)
vara este imprevizibila

4 filme care mi-au placut:

A walk to remember
Twillight
Great expectations
Life as a house

4 mancaruri preferate:

mancarea pe care o fac mama (acasa) sau Bogdan (in Bucuresti)
orice combinatie de cartofi
japanese
mexican style

4 carti preferate:

Shogun - James Clavell
Christmas Carol - Charles Dickens
Adevaruri simple - Catalina Stroe
Correspondance poétique - Solamo et Mimisonge

4 locuri unde am locuit:

Manasia, my home sweet home place
Bucuresti - Pantelimon (anul 1)
Bucuresti - Vitan (right here...right now :)
cu verii mei in Constanta - in general summer time :D

4 seriale/emisiuni preferate:

Supernatural: aventuri in lumea intunericului
Ghost whisperer
Sue Thomas: agent F.B.Eye
Friends

4 site-uri pe care le vizitez zilnic:

Yahoo
Twitter
Blogspot
my Brute

4 oameni carora le pasez leapsa:

Curaj

2009-05-07T23:10:00.002+03:00

La dansuri mi-am adus aminte de o idee pe care o stiam foarte bine, dar pe care o ascunsesem intr-un sertaras fara sa-mi dau seama. Era vorba despre curaj si modul fiecarei persoane de a-l utiliza.

In dans daca nu ai curaj, nu vei fi niciodata capabil sa te exprimi asa cum doresti, iar in cel mai rau caz: nu te vei face vreodata "auzit". So true!!! Ideea nu se aplica numai momentului cand dansezi. Dimpotriva: este general valabila in our daily life.

Stund up and fight for your ideals! Curaj!..eu una am inceput sa pun mai mult accentul pe ce am gasit in acel sertaras :D

One night good sleep and I'll have the energy to continue fighting..abia-l astept pe Maine (cu toate ca acum nu stiu prea bine de ce)..Oh well...

Celine Dion & Andreea Bocelli "The prayer"

2009-05-03T22:59:00.010+03:00

un cantec superb. As scrie toata noaptea ascultandu-l, insa uneori dansul notelor muzicale nu poate fi descris prin cuvinte...de aceea ma voi multumi doar cu unele mici detalii.

...astfel....Ochii inecati de lacrimi povestesc unei oglinzi tacute:

*imaginea unei lumi pierdute in timp,...o lume cu printi si printese, cu domnite elegante si adevarati gentelmani...o lume pe care o regasesti in carti, filme si poze "de epoca"

*o poveste desfasurata sub clar de luna...ca in Poeziile EMINESCIENE

*despre tradari, asteptari inselate, si sentimentul evadarii

*un copil singur si firav supravietuind intr-o lume care, se pare ca, nu iarta

*rataciri si regasiri, lupte si sentimente

*puterea de a continua, un nou rasarit si cateva cuvinte soptite "capul sus...nu renunta sa crezi in tine" (caci nimeni altcineva nu va crede in locul tau)

*oameni curajosi..care trec peste obstacole

*locul meu..unde nimeni si nimic nu ma poate supara

*pasi de dans..undeva sub un cer instelat, ..langa marea linistita...

Ce faci când nu accepţi realitatea?

2009-04-23T20:58:00.005+03:00

Sunt unele momente în viaţă când pur şi simplu nu vrei să înfrunţi o realitate crudă...Destul de asemănătoare sunt acele momente când pierzi pe cineva foarte drag, iar tu adopţi o poziţie de negare totală: eşti cât se poate de conştient de cum stau lucrurile şi totuşi....

Sunt momente de care fugim mereu, pe care încercăm din răsputeri să le ascundem şi la care să nu ne gândim..DAR ce faci atunci când trebuie să le înfrunţi, când nu mai există metode de evitare? Plângi, îţi alungi miile de gânduri şi încerci să uiţi??? Pare destul de simplu nu? [şi totuşi dacă mă gândesc puţin nu pare simplu deloc...şi nici nu e!!!]

Ce faci cu amintirile? Ce faci cu toate poveştile pe care le-ai trăit, pe care le ştii foarte bine şi care se conturează ca secvenţe şi imagini în mintea ta (poate vagi în cazul celor mai vechi)? Ce faci când nu-ţi vine să crezi: când vezi că realitatea e una foarte clară şi crudă, iar în sufletul tău există un adevărat război al sentimentelor...

Ce faci când rămâi doar cu amprenta impresiei în suflet..ştiind că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată? Ce faci când nici măcar lacrimile nu te pot ajuta, (nu e ca atunci când cazi, faci buba plângi puţin şi după un timp foarte scurt durerea dispare) iar durerea a creat o rană adânc în suflet?

Ce faci când ştii că timpul nu-l poţi schimba, trecutul nu se va întoarce, iar tu trebuie să continui să mergi pe drumul vieţii şi să treci de toate obstacolele? Ce faci când nu găseşti răspuns la toate aceste întrebări şi multe altele?

O singură încercare de răspuns îmi vine acum în minte: Lasă TIMPUL şi VIAŢA să-şi urmeze cursul,..oricât de greu ar fi :-<

De Paste

2009-04-21T19:32:00.001+03:00

Hristos a Inviat!

Anul acesta spiritul meu critic s-a accentuat mai mult de Paste.
O sarbatoare petrecuta in familie este intotdeauna reusita, insa, din pacate pe ici-colo s-au ivit si cateva "clipe amare"
Nu am inteles de ce oamenii nu mai acorda respectul cuvenit unei traditii, ba dimpotriva se straduiesc sa etaleze un comportament ingrozitor.
Exemplu de "clipa amara": dupa ce se ia lumina la miezul noptii o parte din oameni se indreapta cu lumanarile aprinse catre cimitir sa duca lumina si acolo. E de mers vreo 10-15 minute pe jos (luandu-se in calcul un mers linistit)(perfect pentru a face putina miscare). Dar pentru o anumita categorie de oameni a fost un prilej de etalare a prostiei si nesimtirii de care pot da dovada. Plimbarea linistita intr-o seara speciala si foarte frumoasa s-a transformat intr-o atentie permanenta de a evita nebunii care faceau intrecere cu masinile.
La un moment dat se formasera doua tabere: unii care nu dadeau voie masinilor sa treaca (nu vreti sa stiti reactiile soferilor)si unii care aprobau gestul acestora cerandu-le celor care alesesera sa mearga pe jos sa se comporte civilizat.
Oare cand se vor schimba "oamenii astia"?

Insight - through a painting

2009-04-07T17:22:00.001+03:00

to see the world as a painting traped in a very OLD frame
.....then to try to change the elements, but at the same time
....to try very hard to integrate images in that frame avoiding to cause chaos...it isn't an easy task

you're the painter...SO...you're the one with the power to create a particular image to fit PERFECTLY in that frame. What ought to be done? What vision to follow? The colours to chose? and Which paintbrushes to use?

Samba

2009-04-05T17:47:00.014+03:00

Pentru mine luna Martie a fost strans legata de Samba, un dans al pasiunii, energiei si controlului.

Dans caracteristic Braziliei cuprinde o serie de versiuni intalnite adesea in Carnavalul de la Rio si in scolile de profil braziliene, si nu numai.

Foto credit aici

Dans cu o istorie puternica, samba se caracterizeaza prin linii si miscari pline de viata si pasiune.

Pasul de baza, Whisk, Corta Jaca, Samba si Stationary Walk, Volta si multi alti pasi cer de la dansator un control cat mai mare al corpului si linii cat mai aproape de perfectiune pentru un final cat mai impresionant.

E un dans superb despre care internetul [perceput ca sursa de informatii...] ofera multe detalii. Tot ce trebuie sa faci este sa dai un mic search..si mai apoi sa incerci practicarea gamei de pasi :D

thoughtful: Earth Hour

2009-03-27T22:02:00.010+02:00

Sambata...30 martie..la ora 20:30 unii PAMANTENI vor participa la evenimentul numit "Earth HOUR".

Eu una sunt foarte bucuroasa sa observ ca exista oameni care se mai gandesc si la binele planetei: OAMENI CARE CHIAR FAC CEVA IN PRIVINTA ASTA.

Din pacate nu toti oamenii constientizeaza gravitatea situatiei...si se ajunge la un punct cand, pur si simplu te lupti cu morile de vant. La fel de trist este sa-ti dai seama ca multe aspecte tin si de educatie si ca este nevoie de mult timp pentru a schimba lucrurile. Or am I Wrong?

Eu nu pot sa arunc gunoiul pe strada, dar in schimb prefer sa plimb ambalajul ala pana la primul cos de gunoi disponibil (care mai nou este destinat si reciclarii).. Din pacate acest mod de a actiona, la fel ca si in cazul reciclarii reprezinta o optiune doar pentru unele persoane...NU TOATE.

My conclusion: traim pe o planeta care sufera si ne cere ajutorul, trist este ca avem de suferit cu totii de pe urma ignorantei unora. De ce sa nu facem ceva pentru a schimba lucrurile, oricat de putin important ar parea la prima apreciere?

4 anisori

2009-03-10T10:13:00.006+02:00

Pe 9 martie am implinit 4 anisori (nu eu..nepotica mea) si am petrecut tot sfarsitul de saptamana...

Petrecerea ca la 4 ani..cu copii, jucarii, rasete rupte din suflet si foarte muuuulta energie.

Nu putea lipsi atmosfera de poveste asa ca printesele Disney au indulcit si mai mult tortul

Baloane, carticele (cu povesti inventate pe baza pozelor) si dorinta de a fi copil...o zi plina. M-am jucat azi cat pentru o saptamana (cu toate ca nu ne vom opri aici) Eu eram maestrul de ceremonii: convingeam prichindeii ca trebuie sa facem mancare si sa asezam masa pentru ca piticilor le era foame

Greseli

2009-03-06T23:12:00.008+02:00

Ce s-ar intampla daca am putea da timpul inapoi...Cum ar sta lucrurile daca am putea indrepta fiecare greseala...ba mai mult daca am putea evita fiecare eroare...daca am putea sa apasam undeva SHIFT+DELETE, iar ele sa dispara pentru totdeauna...

Cat de perfect ar decurge lucrurile intr-o lume in care timpul se afla la cheremul tau...iar tu ai puterea de a sterge cu buretele unele lucruri care din nu stiu care motiv te fac sa te simti prost...

Multe semne de intrebare, probabil la fel de multe idei si opinii ..insa cu certitudine extrem de putine raspunsuri!!!

Un nou pas

2009-03-02T23:16:00.012+02:00

La începutul anului îmi stabilisem nişte obiective. Atunci erau mai mult gânduri, unele din ele vise în toată regula dar...

Am ajuns în luna Martie şi am făcut deja câteva bifări pe lista aceea, dar nu am terminat :D...Astăzi am făcut un nou pas către îndeplinirea viselor mele. Ba mai mult...am învăţat să păşesc în stil de SAMBA. Şi ştii ceva? Am adorat fiecare moment.

Da! Am început cursuri de dans, într-o sală de liceu cu persoane pe care nu le-am mai văzut vreodată (cu excepţia instructoarei pe care o cunoaşte foarte multă lume ... în special cei din lumea dansului), cu multă energie şi sentimente de bucurie...

Am aşteptat ziua de azi cu foarte multă nerăbdare şi se pare că a meritat.. Am fost atât de încântată încât pe drum spre casă am mai repetat paşii învăţaţi (spre norocul meu nu erau multe persoane ce aşteptau ratb-ul :D)

iz de primăvară

2009-03-01T12:21:00.014+02:00

1 Martie.. conform calendarului: primăvară..după vremea de afară: o ultimă luptă cu iarna

Mărţişoare, şnururi cu alb şi roşu, tradiţii, muguri şi flori, astenie de primăvară, triluri vesele şi multe schimbări

Azi îmi iau "la revedere" de la bătrânul măr din faţa casei unde vara aveam mereu un leagăn şi umbră...dar, în schimb, îi spun "bun venit" primăverii cu tot alaiul său.

Azi mă bucur de ghioceii din grădină şi mă las vrăjită de parfumul micşunelelor de pădure...Mi-am ales deja o babă şi aştept cu nerăbdare ziua de mâine (nu e baba mea..dar va fi o zi plină)

Doar un lucru o rog pe Madam Primăvară: să nu treacă aşa de repede cum a făcut a ei soră Iarna!!

Why?

2009-01-29T18:48:00.015+02:00

Geppetto: Now close you're eyes and go to sleep...

Pinocchio: Why?
Geppetto: Oh..everybody has to sleep [...] and besides tomorrow you've got to go to school
Pinocchio: Why?
Geppetto: Ahhhh...to learn things..and get smart
Pinocchio: Why?
Geppetto: Ahhhh...Because
Pinocchio: Oooo

Intamplare

2009-01-28T01:00:00.008+02:00

Seara de studiu intens inaintea unui ultim examen...ca sa fiu sigura ca am inlaturat ispitele majore si ca nu mai exista vreun motiv menit sa ma abata din activitatea mea de studenta am acaparat bucataria. Toate bune si frumoase pana in momentul cand decid sa iau o gura de aer (si nu asa oricum cu iesit in oras sau mai stiu eu ce alte minuni,..doar deschizand geamul)...sincronizare perfecta cu o tanara nefericita cu "ganduri mari in viata". To be more precise, admirand picaturile de ploaie in caderea lor observ un el si o ea, cea de-a doua persoana cu muuult sub vraja lui Bacchus. Ea mergand cat mai spre mijlocul drumului fara sa-i pese de masini..el ferindu-se o ia pe o "carare improvizata" printre masinile parcate, fara sa-i pese de ea. Vazandu-i nu ma puteam gandi decat la faptul ca nefericita fata, in momentele de stransa legatura cu realitatea (echivalent cu starea de "om treaz") nu putea avea incredere in tovarasul de drum, si totusi nu aveam de unde sa stiu cum stau de fapt lucrurile...puteam doar presupune.

In fine...ma reintorc la turistii mei cand aud zarva mare afara...Ma duc la geam sa aflu care este situatia si cand colo "EA" de mai devreme parcurgea drumul inapoi..de data aceasta singura, insa la fel de "vrajita". Mergand mult mai spre centrul strazii supravietuieste si ajunge in zona unde erau parcate masini. Furioasa incepe sa de-a cu pumnii si picoarele in fiecare masina declansand toate alarmele (funny part este ca a evitat sa-si iroseasca energia pe o Dacie antica).

Concentrarea mea la turism = zero! Din cinci in cinci minute ma gaseai cocotata pe geam sa vad ce mini poveste se mai poate derula..cand..dupa vreo 20 de minute.."EA" revine. De aceasta data gandurile ei mari o dirijau in totalitate: mergea exact pe mijlocul drumului (cu impleticirile de rigoare) infruntand fiecare masina ce indraznea sa apara in calea ei. Nu va spun ce coada de masini se facuse la un momet dat, pentru ca soferii se oprisera si o urmareau (spectatorii de la ferestre sunt exclusi :D)

Care sa fie concluzia? Dupa fiecare "mini-spectacol furat" incepeam sa ma gandesc la relatiile dintre oameni (straini sau apropriati). exista atatea momente cand nu ai de ales decat sa te increzi in cel de langa tine...insa de fiecare data esti pe cont propriu. Mai trist este cand apelezi la o combinatie de genul BETIE+SUPARARE-->FURIE...+...eventuale ganduri sinucigase...

Iar a doua zi (in conditiile in care supravietuiesti) te mai gandesti daca macar a meritat efortul

90 de ani

2009-01-24T18:57:00.006+02:00

Te-ai gandit vreodata ca o sa implinesti 90 de ani? Te-ai gandit vreodata la modul in care cei in varsta apreciaza viata si schimbarile din jur? Cel mai probabil nu ai facut-o si poate ca din acest motiv uiti ca cei in varsta au fost candva tineri ca si tine (nu neg ca situatia inversa nu ar fi adevarata)..

Astazi bunica mea a implinit varsta de 90 de ani..si nu inceteaza nici o clipa sa ma surprinda...Cu toate ca picioarele nu o mai ajuta cum o faceau cu mult timp in urma, cu toate ca nu mai are puterea de a face unele lucruri care tinerilor li se par banale si lipsite de importanta..ea are puterea de a infrunta viata zilnic, fara sa ezite vreo clipa in a spune lucrurilor pe nume.

Copii, nepoti si stranepoti..cu totii de la cel mai mic, pana la cel mai mare am ascultat astazi o parte din povestile bunicii: povesti si relatari deprinse intr-o viata..amintiri si intamplari acum semnaturi in filele trecutului. Cu totii o iubim si ne dorim sa-i semanam catusi de putin, pentru ca este o femeie puternica si un om minunat.
In vreme ce trecutul nu ne ofera decat amintiri, noi incercam sa ne bucuram de fiecare moment al prezentului alaturi de ea, asadar La multi ani, bunico!!!

In plina sesiune

2009-01-22T22:39:00.009+02:00

A inceput sesiunea de examene si toata lumea este "terorizata" intr-o masura mai mare sau mai mica de aceasta perioada...Vechea poveste: cum este examenul? ce avem de invatat? (la xerox?) cine a invatat? comunicam..nu?
Planuri si strategii sunt create din timp...recapitulate in cele cateva momente de asteptare a subiectelor...si...in final, descoperi ca esti pe cont propriu (pana la urma INCREDEREA in SINE este cea mai importanta). De ce? Poi, anumiti "factori perturbatori" isi duc meseria la exagerare.
Doua examene pana acum, o gama variata de caractere:
in aceeasi sala supraveghetori mai intelegatori, dar si altii aflati la polul opus;
colegii mai mult sau mai putin darnici;
subiecte mai mult sau mai putin relationate cu ce a studiat fiecare;
ore de examen de trebuie sa te trezesti cu noaptea-n cap;
note ce se lasa asteptate..sau altele pe care nu stii cum sunt justificate...
Lasam in pace emotiile si stresul, greul de-abia incepe pentru unii, asa k lista caracterelor se va mari cu siguranta pana la sfarsitul sesiunii.
Ce trebuie retinut? Poi, in final, la examen esti intotdeauna pe cont propriu, indiferent de situatie.

Delir studentesc

2009-01-12T15:35:00.010+02:00

Au mai ramas doar cateva zile [mai precis ore] pana la inceperea sesiunii propriu-zise...Cu toate acestea eu ma simt ca in sesiune inca dinainte de vacanta...Pe atunci era nebunie mare cu predarea infinitelor proiecte, apoi au urmat acele lucrari si partiale pentru care noptile albe erau trecute in pachet fie ca vroiai, fie ca nu. Pana la urma sesiunea e o perioada de care ne vom aminti cu drag, insa cu siguranta acest lucru se va intampla peste muuulti ani :D

Delirul deja a inceput. Ce trebuie invatat? cum se da examenul? ce note am? ce nota minima imi trebuie? (intrebare irelevanta pentru cei cu teluri inalte :D)...sunt doar cateva din dilemele perioadei.
Emotii, nopti albe, teancuri de foi si carti, strategii in sala de examen, rezervari de locuri...o parte din ele par acum un cosmar, dar se va termina destul de repede (avand in vedere cum mai alerga timpul asta).
Eu va doresc tuturor multa bafta la examene, sa zambiti cat mai mult indiferent de ora cand este programat examenul...si sa aveti o viziune pozitiva gen Don't worry, be happy! :)

dog life

2009-01-10T22:53:00.015+02:00

Hoinari si zdrentarosi..reusesc sa te sperie in incercarea lor de a se apara. Animale inteligente ofera prietenia si loialitatea lor celor care merita, nu degeaba "Cainele este cel mai bun prieten al omului"

Nu la fel de profitori ca "animalul rival" pisica, in schimb sunt foarte generosi, loiali si iubitori cand nu se simt "amenintati".

Rex, un caine ce te sperie cand il vezi cat de mare si rau pare a fi, se comporta ca un catelus cand sta cu Ana Maria, un prichindel de cativa anisori. Avea grija de prichindel cand statea in carucior..si niciodata nu a ripostat cand prichindelul se juca cu el (tragandu-l de urechi, urcandu-se pe el..sau mangaindu-l).

De Bitza al meu nici nu va mai povestesc... E un caine mai fricos (statura nu-l ajuta foarte mult in luptele cu cainii strazii)..asa ca apeleaza la tot felul de strategii. Cand simte ca este in "pericol" incepe sa "miorlaie", iar prin zona primejdioasa trece de parca ar fi un soldat pe campul de lupta...

Uneori am impresia ca acele imagini din desene animate pot fi chiar foarte reale..cu toate ca in desene viata lor e de mii de ori mai frumoasa decat realitatea...

Cainii care stateau la semafor asteptand verdele pentru a trece ma amuzau foarte tare cand am inceput sa descopar capitala...Insa caini care stiau sa foloseasca RATB-ul nu mai vazusem... Intr-o seara m-am urcat in tramvai nerabdatoare sa ajung acasa, nu am fost uimita sa vad un caine pe acolo..am zis ca o avea stapan, insa lumea tot cobora, iar cainele nici nu se obosea sa se ridice...Era un vagabond care se indrepta spre casa.. Partea frumoasa a fost ca la un moment dat se uita pe geam sa vada unde ajunsesem, iar la o statie anume a coborat...Greu de crezut? Ma indoiesc

Snow

2009-01-09T23:05:00.006+02:00

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Astfel incepea George Cosbuc sa descrie Iarna pe ulita..si sunt convinsa ca peisajul de ieri ar fi fost o muza perfecta...

Tacuti si calmi, fulgii ce au "dansat" ieri prin Bucuresti au fascinat inimile tuturor.. Iesind afara puteai sa vezi cu usurinta bucuria pe chipurile celor ce lasau zapada sa-i copleseasca...Prichindeii alaturi de cei adulti s-au lasat rasfatati de iarna, jucandu-se...evadand in lumea magica a ei...
Nu ma intereseaza ca s-a circulat mai greu, ca era frig, iar pe unde nu trebuia gaseai multe lacuri "imprevizibile". Acele cateva ore de ninsoare as fi vrut sa fie nesfarsite

Momente parca desprinse dintr-un vis...si totul datorita unor fulgi albi ce impodobeau strazile... Oamenii, prizonierii propriilor preocupari au profitat de ocazie si si-au amintit de iernile trecute cand se pierdeau prin muntii de zapada, faceau bulgari si oameni de zapada, erau niste copii protejati de o Craiasa: Zapada..

Acum nu mai ninge, iar zapada cat de curand nu va mai fi...I miss all of those snow flakes...Oare vor mai reveni? Vor vrea sa ramana pentru mai mult timp? Vor aduce la suprafata sufletele de copil din fiecare?..I trully Hope so...

La cumpana dintre ani

2008-12-29T20:38:00.017+02:00

Offf, timpul asta se tot grabeste..unde sa ajunga nimeni nu stie, iar nerabdarea lui ne-a adus la finele lui 2008. Acum toata lumea se pregateste sa intampine un nou an...pentru unii un nou inceput, pentru altii o continuare...C'est la vie, on dit toujours!

Pentru mine anul 2008 a fost un an al inceputurilor si al incercarilor. Astfel in 2008 am avut prima vacanta in calitate de studenta, emotiile primei sesiuni si mai tarziu al primelor restante (cu putin noroc si ultimele). Anul in care am schimbat prefixul s-a prezentat cu multe suisuri si coborasuri, fiecare din ele contribuind la persoana de azi!

Ianuarie si februarie au trecut in zbor luand cu ele multe emotii, bucurii si tristeti...

Primavara am intampinat-o cu o mica dezamagire, nu am trecut de ultimul nivel la DALF. Examenul a fost de 1 Martie, zi in care am cunoscut niste oameni rai (oricat de copilaresc ar suna) la examenul oral. In seara aceea "am fugit" acasa, locul care imi lipsea cel mai mult.

Dar timpul nu a stat in loc...A venit Aprilie cu o schimbare in atmosfera..am plecat la munte cu nebunii de la facultate, oameni minunati pe care ii cunosteam doar de cateva luni.

Cu pasi mici primul an de facultate se apropria de sfarsit..prin Mai imi aminteam de lucruri ce se petreceau cu un an in urma (atestate, bac, petreceri, treceri de la o etapa la alta), iar in Iunie si Iulie imi luam toate examenele :D

O parte din vara am ramas in Bucuresti participand la un intership si descoperind sentimentul de "being on your own" (eu mancare, eu curatenie, grija de mine si de 2 pisici :P)

Dupa ce toate s-au incheiat am ajuns si in vacanta: Constanta pentru o luna si cateva zile.. Ziua mea am petrecut-o la malul marii, careia i-am incredintat o dorinta (nu spun ce anume) si mai apoi am recuperat timpul cu familia si prietenii..

Am ajuns si in anul 2 la facultate, dovada ca timpul nu asteapta nici o secunda..Intrarea in BOS (Business Organization for Students) a fost inca un tel atins..si nu regret nici o secunda ca am ales sa vin aici. Am cunoscut niste oamenii incredibili si cu siguranta vom face o treaba exceptionala ;)

2009 bate la usa si stiu exact cum il voi intampina: cu mult entuziasm si optimism! Activitatea in departamentul SalesBOS, scoala de dans si facultatea sunt doar trei din miile de planuri ce imi vor ocupa timpul in anul ce va veni.

Poveste de Craciun

2008-12-25T19:45:00.010+02:00

Craciunul..sarbatoare magica, cu o poveste uluitoare, marcata de traditii si legende...

Din pacate astazi notiunea de Craciun reprezinta pentru multi oameni un lucru comercial..si totusi, mai exista persoane care privesc dincolo de aparente...cautand in adancul sufletelor acel Spirit al Craciunului.

Profa de romana din liceu ne-a intrebat odata ce carte preferam, iar raspunsul meu includea Povestea de Craciun (sau "A Christmas Carol" pentru cunoscatori) a lui Charles Dickens, o poveste care aduce in prim-plan imaginea si esenta Craciunului. Chiar daca nu ai citit cartea ai multe sanse sa-i stii continutul pentru ca Disney, Hanna&Barbera si multi alti mari creatori au adoptat mesajul cartii regasit in Mickey's Christmas Carol, Flinstones Christmas sau multe alte filme de genul.

E povestea unui om avar vizitat in Seara de Ajun de trei spirite (Trecutul, Prezentul si Viitorul)..fiecare din acestea ii arata o parte din viata, iar viitorul se arata sumbru si infiorator...In cele din urma, batranul intelege ca drumul pe care-l urma nu era ceea ce-si dorea, si decide sa se schimbe, devenind un om mai bun, mai darnic si mai intelegator.

Dar toate acestea nu reprezinta decat o descriere a Craciunului...

Mai putem vorbi de acea perioada a copiilor incununata de cadouri, colinde, zambete si multa iubire. E perioada din an cand Mos Craciun ne viziteaza, cand brazii sunt impodobiti cu stele, cand glasurile copiilor ce vestesc Nasterea Domnului rasuna pe ulite, de dimineata pana seara...

Cand eram mica adoram in mod special un anumit moment din aceasta perioada...Imi amintesc de serile cand cete de colindatori veneau la geam, iar eu admiram jocul fulgilor de nea pe fundalul inchis al noptii...adierea vantului acompania glasurile colindatorilor, iar focul din soba se razvratea (parca intr-o continua cearta cu vremea rece de afara)...Imi amintesc cum lasam bradul fermecat sa ne poarte catre un taram de basm, il insarcinam sa aiba grija de Mos Craciun..pentru ca pe noi Mos Ene nu ne lasa sa-l asteptam pe mosul bun...

Pentru mine fiecare Craciun a fost special...ca sa nu va mai povestesc de anii cand Mosul venea mai pe seara, iar eu impreuna cu fratiorul meu ii povesteam ce am mai facut in anul acela, ce poezii am mai invatat si ce cantecele mai cantam...Si de fiecare data aveam aproape familia mea impartasind clipe de fericire si iubire...Si asa va fi mereu!!!!

Dar Craciunul tau??

teambuilding Sibiu

2008-12-22T20:45:00.024+02:00

Au trecut doar cateva ore de cand experieta din teambuilding BOS s-a incheiat si deja imi lipseste foarte mult! A fost un sfarsit de saptamana minunat, un inceput de vacanta magic..si cel mai important au fost doua zile petrecute alaturi de oameni incredibili! 20 si 21 decembrie, zilele cand s-a desfasurat teambuildingul, reprezinta o perioada de care ne vom aminti cu drag iar miile de poze si filmulete ne vor ajuta cu siguranta:)

Am plecat din Bucuresti la prima ora a diminetii, majoritatea cu gandul la somn...insa cu toti nerabdatori sa descoperim Sibiul in numai cateva ore. Multumita soferului am avut parte de un drum suficient de periculos si plin de peripetii, dar, din fericire, am ajuns cu bine la destinatie!Ajunsi in Sibiu prima cladire cu care am "interactionat" a fost gara...cu mult mai frumoasa decat garile din ale orase...Apoi, dupa ce toate detaliile au fost puse la punct, ne-am indreptat incet catre hostelul unde eram cazati. Centrul vechi al orasului ne astepta sa-i descoperim legendele :)

Am format multe cercuri si joculete care sa ne ajute sa ne cunoastem mai bine. Astfel printre picaturi de ploaie si multe zambete ne-am cunoscut mai bine unii cu altii..si am descoperit mai usor Sibiul si oamenii primitori de aici!

Momentele inedite cand am cantat, ne-am jucat carti sau mima, cand am fost mici actori sau cand pur si simplu am vizitat Sibiul au oprit putin timpul. Din pacate, acest timp neindurator se grabea.. Q: unde sa ajunga oare?A: nimeni nu stie...si iata ca deja ne pregateam sa ne luam "la revedere" de la acest minunat loc.

Revenirea la realitate a avut loc undeva pe drumul de intoarcere..mai exact in momentul in care acelasi sofer nebun oprea in Bucuresti in jurul orei 20. Indreptandu-ne catre casele noastre..inca mai visam la timpul petrecut in Sibiu...

Sunt multe lucruri de povestit, sunt multe momente de care imi voi aminti cu drag si sunt cateva clipe/ore impartasite cu oameni minunati...Cum sa nu-ti lipseasca?

departe de final

2008-12-19T22:35:00.006+02:00

Iata ca anul se aproprie de sfarsit cu pasi repezi...luna cadourilor a venit, iar atmosfera de vacanta s-a instalat pe nesimtite...
Infinitele proiecte si lucrari de la facultate au fost in sfarsit predate...asta dupa saptamani intregi petrecute nedormind si cautand informatii, uneori, in zadar, iar in ultima zi "alergand" dupa profesor sa-i mai predai proiectul...cu alte cuvinte nebunie curata!! Dar nu s-a terminat..o veni ea vacanta, dar imediat ce se termina ne paste lucrari peste lucrari, si o sesiune plina de energie :)...si totusi, toate lucrurile se aseaza incet incet la locul lor. Acum oricat de "intunecati" ni s-ar parea norii, va rasari si soarele la momentul potrivit ;)
Pana atunci sarbatorile de Craciun si anul nou sunt o prioritate..iar escapada - teambuilding BOS va da startul distractiei de vacanta. Sibiul, oras cu o poveste minunata, cu legende si mituri captivante va fi locul unde eu si ceilalti membrii BOS (business organization for students) vom petrece un inceput de vacanta exceptional...Plecarea la 6 dimineata de la Pacii (= pentru mine trezirea de la ora 4 si la 5 la metrou) si drumul lung pana acolo nu reprezinta vreun motiv de suparare...pana la urma micile incoveniente dispar cand petreci timpul cu oameni minunati...
Iata ca in sfarsit am ocazia sa descopar orasul pe care in ultimul an de liceu il studiasem intens (trebuia sa fac impreuna cu cateva colege un traseu turistic prin orasul Sibiu)..oare va fi asa cum mi-l imaginasem pe atunci?? Poate voi avea surpriza sa fie cu mult mai minunat decat m-as fi asteptat...dar asta voi descoperi cat de curand...pana atunci voi reveni la micul bagaj pe care nu l-am terminat :D

Suflet de copil

2008-12-05T00:39:00.007+02:00

Scena: un parc din Bucuresti, intr-o seara de Decembrie
Participanti: Spectatorul si 2 actori
Povestea: Spectatorul fermecat de dansul leaganului admira un moment din viata unui prichindel.
Purtat de bratele ocrotitoare ale mamei ajunge in parc unde totul i se pare bizar...Abia pasind se indreapta spre acele "castele" aparate de copiii mai mari. Este prea mic pentru a intra in lupta, si prin urmare se intoarce plin de voiosie la mamica sa.
Urmele pasilor pe nisipul umed indica o noua atractie: leaganul! Aici in bratele mamei se lasa leganat, parca purtat catre noi lumi de povesti...Lumina felinarului de langa leagan permit spectatorului sa citeasca iubirea si fericirea de pe chipul mamicii, in vreme ce prichindelul se lasa ocrotit de ea...
Cateva momente mai tarziu, il poti vedea studiind cu foarte mare atentie fiecare coltisor al parcului...nu iarta nimic...
Adierea vantului nu-i mai da voie sa stea suficient cat sa descopere parcul in intregimea sa...insa nu se intristeaza, stie ca se va intoarce curand.
Iesind din scena parcului trece pe langa mine, spectatorul din seara aceasta, si usor privirea-i curioasa se lumineaza tradata mai apoi de 2 gropite ce apar pe obrajorii gingasi....
Prin ochii lui nu poti vedea decat lucrurile bune din lumea asta, iar zambetul vesnic sincer te fac sa-ti doresti mereu sa ai un suflet de copil...

Strumfi micuti si scumpi

2008-12-05T00:30:00.005+02:00

Pentru ei exista multe stari trecatoare, insa fericirea este singura ce dainuie si le domina zilele...Pentru ei viata nu este deloc complicata, si ...vrei sa stii un secret?...defapt nici nu e complicata..
Cat de repede se imprietenesc si cat de simple par sa fie lucrurile pentru ei...pana si cele pe care adultii le considera "complicate"!
Sunt minunati...descoperind lumea inconjuratoare...si luand in considerare fiecare detaliu....
Cat de simple si clare sunt sentimentele pentru ei....stiu ce le place, stiu ce nu (si cum sa refuze)....au nevoie de protectie, indrumare si sustinere....Sunt COPII si sunt minunati!....

...pentru cei ametiti de proiecte ;)

2008-12-03T21:17:00.005+02:00

Noaptea, inainte de examen. In apartamentul profesorului suna telefonul pe la 3. Cu o voce iritata acesta raspunde:
-Da!
-Dormi?
-Bineinteles ca dorm!
-...si noi invatam tutzi mortii ma-tii !...

13 reguli

2008-12-02T21:12:00.006+02:00

Ratacindu-ma prin lumea virtuala am descoperit articolul "13 reguli de aur in vanzari " (http://www.avocatnet.ro/content/articles?id=13360).
Pentru cei interesati de domeniul negocierilor este un articol destul de interesant...si cum in ultimul timp "m-am jucat" foarte mult pe tema negocierilor am hotarat sa-l "rasfoiesc" un pic.
Nu mi-a parut rau deloc! Cele 13 reguli sunt idei de baza ce trebuiesc respectate pentru a incheia o negociere cu succes...hopefully, someday I will have success applying them :D

1. Cunostintele tale – Esti un profesionist?
2. Felul tau de a fi – Inspiri incredere?
3. Non verbalul si paraverbalul – Esti un maestru al comunicarii?
4. Ce ai de oferit – Te recomanda sau nu?
5. Atitudinea ta – Cat esti de disperat?
6. Pozitionarea – Tu vinzi sau el cumpara?
7. Orientare in teren – Esti in vizita la un potential client?
8. Timpul – Cat de grabit esti sa cedezi?
9. Imaginea ta – Daca ar vorbi ce ar spune?
10. Starea ta de spirit – Pesimist sau optimist?
11. Respectul – cine pe cine respecta?
12. Oferta concurentei – Este buna sau rea?
13. Timpul si orientarea!

Articolul scris de Marian Rujoiu ofera un punct de pornire in a afla mai multe despre tehnicile negocierii..Daca vreuna din intrebarile de mai sus ti-au atras atentia citeste cu incredere articolul...La fel si pentru cei interesati sa devina buni negociatori...

Insomnia

2008-12-02T12:46:00.008+02:00

"Ora 1:30 si nici urma de mos Ene. Oare ce i s-o fi intamplat de a uitat sa ma viziteze si pe mine? Mos Timp s-o fi indurat de el si l-a lasat sa cada prada propriului saculet cu nisip?...ma indoiesc..."

Cam astea erau cuvintele pe care le scriam aseara...incercand sa adorm mai repede...Din pacate somnul s-a lasat asteptat, iar eu am scris un timp..dupa care m-am hotarat sa incep o carte noua...prima la indemana Silmarillion una din lucrarile celebrului J.R.R.Tolkien ramasa nepublicata in timpul vietii. Nu am inceput sa citesc decat prefata in speranta ca imi voi obosi ochii si voi fi nevoita sa adorm...intr-un fel am reusit, insa acum vreau sa citesc cartile acestui autor...(Iata ca la lista mea de carti se mai adauga un membru 8->)
Nu are sens sa mai povestesc nebuniile lui Tommy, un motan neastamparat, care imi tinea companie ca victima a insomniei.
Singurul gand care ma nelinistea intr-o oarecare masura...era ca nu voi reusi sa ma trezesc de dimineata...iar in timpul zilei voi fi destul de obosita...Din fericire, nici unul din aceste aspecte nu s-au adeverit...
Aseara imi doream sa nu am de aface cu insomnia...sa vina Mos Ene si sa imi dea biletul catre lumea viselor....astazi sper ca insomnia sa ma mai viziteze noptile ce vor urma...Doar trebuie sa termin minunatele si incredibilele proiecte de la facultate...Numai gandul la Tourism Economy ma sperie...desi uitandu-ma peste structura nu pare a fi cine stie ce ...dar (caci evident exista un dar)....Apoi calculele pentru Services Economy par infinite (noroc ca lucrez in echipa :D), Iar la Business Communication avem ce comenta nu gluma! De parca nu ar fi de ajuns...se mai anunta si alte proiecte si lucrari pentru finalizare, printre ele cel de la Food Stuff sau Entrepreneurship (asta ca sa nu va mai povestesc de presupusul optional)....oare am uitat vreunul?? poate da, poate nu...prea mare agitatia ca sa-mi dau seama...maybe
Planul strategic este totusi deja conceput in mintea mea (ce sa scriu, cand, cum si cat) mai ramane acum sa-l pun in aplicare si sa il respect intocmai...
Mult succes si colegilor mei scumpi si dragi, caci sunt convinsa ca trec prin aceleasi "framantari"....cu putin curaj vom reusi...
All in all...Don't worry, be happy :*

studii superioare

2008-12-01T12:28:00.004+02:00

La oficiul pentru plasarea fortei de munca vine intr-o zi un batranel.

- Dom'ne, am un nepot in provincie si as vrea sa-l aduc in Capitala. Ce locuri de munca aveti?

- Pai, avem un post de vanzator de ziare, castiga 16 milioane pe luna.

- Prea mult, zice mosul . El e din provincie, vine aici in Bucuresti, da de bani si se strica. Poate aveti ceva mai modest.

- Vanzator in piata, 14 milioane pe luna, plus ce mai pica.

- Tot e mult, zice mosul . O sa-i strice cu femeile, taica. Ceva la zece milioane, zece milioane jumate n-aveti?

- Ba da, sa lucreze intr-o companie Multinationala, dar ii trebuie studii superioare.

civilisation

2008-11-30T15:36:00.013+02:00

"Codul bunelor maniere"..."cei şapte ani de acasă"...idei formulate de etică sau elemente esenţiale pentru a trăi într-o societate considerată "civilizată"? Cine poate şti care este adevărul? Cel mai probabil "experţii în domeniu" sau ..poate că NIMENI...certe rămân situaţiile ce depind într-o oarecare măsură de existenţa acestor aşa zise elemente...situaţii care până la urmă spun mai mult decât 1000 de fraze la un loc.

În ultimul timp am avut ocazia să observ situaţii create de absenţa acestor elemente. Dezamăgită am descoperit că erau foarte multe...şi partea tristă este că nu se sfârşesc aici.

Să vă dau un mic exemplu: întâlnire de recuperare cu profa de engleză. Locaţia: undeva în una din clădirile ASE-ului, Ora: 16:30 (cu toate că era vorba de o oră cu care am fost de accord, pentru unii era prea târziu, ideală pentru alţii..irelevantă pentru majoritatea), Participanţi finali: profa (cu nelipsita ei energie) şi se pare că reprezentantul grupei je. În principiu eu ştiam că nimeni nu va mai veni (dată fiind situaţia creată de minivacanţa "alegerilor"), iar profa doar presupunea...însă, din nefericire, undeva pe drum au fost uitate câteva reguli... În final, comentariul profei: "Îmi cer scuze că ţi-ai pierdut timpul, la fel cum îmi pare rău şi pentru timpul meu pierdut, căci mă pregătisem... Eu înţeleg că toată povestea cu alegerile şi 1 Decembrie au oferit o minivacanţă...dar la un momemnt dat tot va trebui să ne întâlnim să recuperăm seminariile pierdute..Îţi mulţumesc că ai venit şi îţi doresc o minivacanţă plăcută." (cam ăsta ar fi fost rezumatul discuţiei mele cu profa). Totuşi, alta ar fi fost situaţia dacă se discuta de amânare...

Un alt exemplu: În autobuz, venind spre Bucureşti...am avut să fiu nevoiă să-mi împart timpul cu acea categorie de oameni cărora nu le pasă cât de mult pot jigni aruncând nişte vorbe în vânt. De ce trebuiau să fie grosolani, să facă unele comentarii care nu-şi aveau locul...şi până la urmă să facă lumea să se simtă prost. Am văzut în ochii unei femei simple şi ceva mai în vârstă că toate aceste comentarii o deranjau..şi nu-mi venea să cred că unii oameni pot fi atât de răi. Ignoranţi, indiferenţi, bădărani...nu cred că există un singur termen care să le definească comportamentul şi caracterul. Observaţii nu puteai să faci, pentru că la un moment dat aveai să regreţi că ai încercat să-i corectezi...pentru că "să le faci un bine" ar fi prea mult spus.

Un exemplu no.3: Aniversarea prietenei copilăriei mele (una din cele mai bune prietene). În principiu o seară foarte reuşită...ignorând câteva excepţii. Am avut ocazia să petrec câteva ore alături de oameni care mă cunosc de când stâlceam cuvintele..chiar şi de mai înainte...De asemenea am avut ocazia să petrec câteva ore alături de foşti colegi, oameni pe care mult timp îi vedeam apoape zilnic...dar să cunosc şi figuri noi...Nimic de obiectat până aici. Totuşi în momentul când îi respecţi pe cei din jur, ceri să fii respectat la rându-ţi. Cu toate că generalizez un pic, ideea rămâne aceeaşi. Din nefericire ...am avut de îndurat şi persoane care se par că nu văd lucrurile astfel..Din fericire...am învăţat să nu mă mai consum atât de mult şi să am puterea să-i ignor şi să văd jumătatea plină a paharului.

Evident exemplele nu se termină aici...Dar eu consider că sunt suficiente pentru a sublinia un aspect: trebuie să fim oameni în primul rând, să ne facem viaţa cât mai frumoasă, iar pe pânza pe care pictăm să folosim o paletă de culori plină de magie :)