De la cea mai mică... până la ăl mai înțelept prin puterea vârstei...și teoria nebuniei

Da măi..omul nebun e ăla închis în spitale, care face gesturi greu de explicat și își alege cuvintele puțin mai altfel decât restul lumii...
dar vrei să știi ceva? Nebunul e și ăla care iese puțin din tipare, care nu își face probleme de ce zice lumea (sau nu) care trăiește după regulile sale...care are prieteni pe care-i adoră etc etc.

În Echipa Happy Feet .. primul semn de nebunie nu este să zici “nu sunt nebun” ci să contești această stare psihologică printr-un simplu “adicătelea ce înțelegi tu prin...?”
Și cum nu îți trebuie o viață în spate ca să adori un grup de oameni... îți spun sincer că nebun e ăla care are prieteni ca ai mei... și mă bucur pentru el sau ea :)

Suntem nebuni când:

• facem comandă la pizza și așteptăm (fomiști cum suntem) să vină și Haplea la masă (chiar și 2 ore)
• ne ofticăm teribil la mimă... astfel că studiem vocabularul limbii române în amănunt
• după 3 nopți albe de jucat mafia suspectăm pe cel din dreapta pentru că (de fapt și de drept) șoricelul a mâncat brânza de pe masă
• jucăm de la 10 noaptea până la 6 dimineața poker pe o miză nulă
• mergem cu 3 buburuze pe versanți abrupți, iar șoferul nu vede absolut nimic... nici în față, nici în spate, nici în stânga, nici în dreapta, nici pe colț, nici la 3 m distanță
• stai 4 ore în fața unei porți doar ca să ...descifrezi de ce planeta e plată?

Că citești că aș mânca o savarină servită pe o tipsie de aur adusă pe un robot din familia Jetson... și o compătimești pe asta mică ...adică je, autoarea :))

• continui să citești, doar să aflii că nebun e de fapt ăla care își descărcă nervii pe un amărât de laptop, sau ăla care mai chinuie din când în când oamenii pe la ora pe care e stăpân...sau chiar cea care abia așteaptă să le zică de dulce unor personaje
• și DA ... nebun e ăla care subliniază apelativele din ultimele 2 clasificări :)
• când dependența e dependență “băăăă...băgați-mă și pe mine în seamă :p simt nevoia de băgare în seamă :p”
• nebun de sincer “Eu rămân.. să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...să muncesc...”
• nebun când ți se pune pata de cum te trezești
• nebun să vrei să știi de ce au înnebunit salcâmii? Mai ales pe 2 martie 2012 într-o locație ușor de coordonat pe hartă ;)
• nebun să ieși în oraș și să stai să cerșești un pix și o foaie de la personalul localului ca în final să îți dai seama care era prețul din care scădeai 15% și alte ..la sută și să afliii...
• nebun să nu auzi când se sparge un pahar lângă tine...dar în schimb...”hai trezirea că a trecut iarna s-a terminat cu hibernatul :)))” Și vine primăvara și culegem floricele de pe câmpii... și ne continuăm călătoria aia moca... în jurul Soarelui, că doar Mercur fu’ retrograd la începutul Anului ăstuia
• nebun când nu vă mai suportttt... dar, de bine de rău căsuța de mesaje a la Facebuc o ia razna de ‘jjjde ori în fiecare zi și noapte
• nebun calculat că doar facem un apartament
• nebun cu ocru, venghe și mov în dotare

Și apoi mă dusei până mai încolo pe Mississippi și aflai că pisica zgârie de lasă semn, furnica valsează samba și crocodilul se întreabă de ce marmota poartă pantofii roșii și nu albăstrii cu picățele lila

• Nebun mai e și overdraft scris invers
• Ce să mai... nebuni mai suntem că umblăm cu ursul pe drum *sniff sniff*

până la proba contrarie (apică... pardon, adică.. o hârtie semnată de doctor prin care se atestă oficial statutul de nebun) eu vă iubesc așa nebuni cum sunteți >:D<

Click@zâmbet

Luni 13 februarie... fără superstiții, Mercur retrograd sau viscol doar cu întâmplări.

Nu mă mai surprind acele momente de parțial leșin când e sufocant de cald într-un loc și partea urâtă e că nu se întâmplă în intimitatea casei...

Oh well... cine știe câte întâmplări se pot construi astfel :))

Bun..după ce trecem de aspectul general că iar mi s-a făcut rău (și luăm în considerație că nu sunt anemică..bla bla.. doar puțin ”alergică” la căldură în combinație cu mijloacele de transport în comun)..și de faza zilei că nu am voce nici măcar pentru un strigăt de ajutor...putem trece la o dilemă interesantă: Cât de singuri suntem înconjurați de oameni pe care nu-i cunoaștem?

Ei bine, azi am avut surpriza să întâlnesc oameni care nu trec pe lângă tine ca roboțeii... cu toate că în alte ocazii acționează atât de mecanic încât ajungi să te întrebi dacă ei ajung să se bucure vreodată de ceva (aparent) lipsit de importanță.

Acum na'..de bine, (și nu) de rău mie mi se întâmplă să-mi fie rău destul de rar..și nu am nevoie de vreo mână de ajutor (și sper să nu ajung vreodată să am nevoie). Dar, de exemplu..pe vremea asta..cu patinoarul de pe stradă, nu îți doresc să ai parte de căzături (și ai înțeles cam tot ce era de înțeles)

Cât de mult să fii în întârziere? Cât de apăsătoare să-ți fie grijile? Cât de orbește să sari peste momentele de tranziție ale zilei?

Într-un fel îmi pare rău pentru acești oameni, dar în același timp vreau să le mulțumesc pentru lecția care o predau! Învață să privești și soarele și norii, învață să asculți și vara și vâjul iernii, învață să comunici și să înțelegi mesajul... și cel mai important învață să zâmbești chiar și atunci când...

Click@zâmbet,

ina

când unele lucruri se termină...

...teoretic e rost de un nou început.
...teoretic se produce o ruptură...care ruptură provoacă o rană...care rană ajunge să doară...pe care durere, ei bine nu o vrem!
... teoretic ești fie abătut(ă), fie trist(ă), fie dezamagit(ă), ... , fie cum vrei să mai descrii respectiva stare de spirit.
... teoretic te întâlnești cu o serie de răspunsuri ”nu știu”, pe care trebuie să le transpui clar și concis în realitate.
... teoretic se poate întâmpla să:

• simți cum pământul îți fuge de sub picioare,
• auzi cum lumea se sparge în jurul tău (și de ce nu te spargi și tu împreună cu lumea)
• vezi cum contururile sunt șterse
  
• guști amărăciunea situației
• adulmeci fumul asfixiant al sfârșitului
• înțelegi mai bine de ce unele sertărașe din mintea ta sunt închise cu cheia, iară cheia nu e de găsit pe nici unde (și nici nu suferi din cauza asta)

acum... știm cu toții cât de stufoasă e teoria. Așadar să trecem și la practic.

... practic show-ul continuă
... practic avem o minte genială, care minte are o putere de control teribilă, care putere poate face durerea să dispară.. ceea ce e de preferat (acum mai trebuie și antrenată puțin)
... practic te lupți cu câteva lacrimi pe obraz, îți canalizezi forța într-un pumn, îți spui oful printr-un urlet...și revii la scenarii, soluții, vise și speranțe
... practic ne jucăm de-a matematica
... practic se întâmplă să:

• ai halucinații senzoriale. Pământul e tot acolo, doar ai mai coborât de pe un norișor
• auzi aceleași zgomote infernale, doar că de data asta ești mai metaforic(ă)
• stai într-un con de umbră ce îți tulbură vederea.. puțin așa
• te îmbeți cu apă rece
• ce crezi ai găsit o cheie, ...mă și te-a ros curiozitatea atât de tare încât ai încercat-o pe sertărașele alea... urmarea e deja poveste!

Ce rămâne de făcut? Păi eu zic că e de ordinul evidentului: îți pui natura selectivă la lucru (extragi câteva rădăcini pătrate și tot ce a fost mai bun din ce a fost) și te bucuri în continuare de ce drum!

Omuleț de zăpadă

Recunosc a înghețat cerneala în stiloul primit de la frățiorul meu și mi-am amintit că mai am o propoziție două de însemnat și pe aici.


Și ce ar fi de spus când afară există mormane de zăpadă, aerul e rece și necruțător și, deși e trecut de ora 7 seara, parcă nu aș ieși la un ceai cald în oraș...
azi aș vrea să știu exact cum trasezi cel mai bine linia dintre ce vrei tu să faci și ce ar trebui să faci. Nu voi afla răspunsul foarte curând. Dar măcar știu un lucru, nu o să stau să-mi pierd timpul cu lucruri care nu îmi plac, dar care se regăsesc în categoria ar trebui!

Cum o fi să fii un omuleț de zăpadă?!? Să îți faci prezența în societate doar o dată pe An, în multe colțuri ale lumii, să te topești sub privirea caldă a Soarelui...să dispari ușor, numai ca să te întorci la momentul oportun...